The Shadows Factory

Chapter III:

Domnul si Doamna Yamanaka au sarit cu gura pe mine.
Normal ca nu am recunoscut, le-am zis ca beteria mea sa descarcat.
Am primit o predica despre faptul ca trebuie sa incarc mereu telefonul meu inainte sa plec la scoala si sa nu vin acasa singura. Sunt atatea primejdii pe drum. Am aprobat usor iar acum, stateam in camera mea, gandindu-ma la sarutul dintre mine si Gaara. Poate ca mi-as fi dorit sa dureze mai mult, dar pana la urma era impreuna cu Yukiko. Fata aia ma uraste acum, in oricecaz. Si chiar imi palcea de ea, mereu era prietenoasa cu zambetul pe buze si ma saluta mereu.
Acum va dori sa ma omoare.
Oftez si ma trantesc pe pat, cu fata in perne. Incercand sa dorm, dar in zadar. Aveam prea multe ganduri. Deja ma saturasem de saboti si de rochie, asa ca mi-o dadusem jos. Chiar in acel moment Shikamaru intra val-vartej pe usa. Eu in lenjerie intima, iar el rosi imediat. Luasem dintr-o miscare perna, aruncandu-i-o in fata, tipand ca naiba sa iasa afara. Iesise ca ars din camera. Of doamne, nu o sa se invete niciodata sa bata la usa?
Mai patisem asta in trecut, eram in camera, cu prosopu pe mine, intra tot asa si imi vazu prosopu. Atunci sa ales cu un ochi vanat. Si alta data eram la dus, a iesit din baie fleoasca si buimacit. Urasc absolut cand face asta! Imi luasem un tricou larg alb, si o pereche de colanti negri. Dupa m-am dus sa il caut pe Shikamaru, sa il intreb ce voia. L-am gasit in sufragerie, jucandu-se cu Ino. De multe ori cred ca ei ar trebui sa fie un cuplu, pana la urma eu cu Shikamaru nu eram rude de sange cu Ino. Poate ca nici eu nu eram fiindca un semanam asa de mult cu Shikamaru. Dar amandoi..defapt, nu conteaza. Ma asezasem langa ei, lasandu-ma pe spate. In bucatarie, Doamna si Domnul Yamanaka se ciondaneau. Ca de obicei, o cearta. M-ai mult amicala, sa zicem. Dar si cand se certau, se certau. Brusc, vad pe Domnul Yamanaka fugarit de sotia lui, alergat fiind de un polonic. Nu ma putusem abtine si incepusem sa rad. Cei doi se uitara la mine, cu gurile cascate, in cateva secunde toti radeam. Hai ba Ery, what’s up? Nu e nimic rau pentru a fi asa de patetica. Poate ca nu am avut nici o relatie de lunga durata, dar e mai bine asa decat ca, la anul sa imi fie influentata decizia de iubitul pe care nu il am. Vreau sa fac o facultate si o sa am atunci timp de toate.
-Ce bine, spuse Ino zambindu-mi. O intreb ce patise si ea imi spusese ca fusese ingrijorata ca de la scoala pana acum fusesem suparata. Ii dadusem dreptate. Soneria suna, si eu ma ridicasem sa vad cine era. Deschisem usa si tipasem cand il vazusem pe Naruto cu fata in jos, zambindu-mi. Ma dadusem inapoi, m-am impedicat chiar de nimic si am cazut in fund. Deasupra usi era un grilaj din fier, la care Doamna Yamanaka punea de obicei flori. Dar acum, Naruto statea invers pe ea. Se daduse jos si incepuse sa rada ca un idiot.
-Ti se pare amuzant sa ma sperii de moarte?! Naruto..tu! Stii bine ce parere are Sakura de prostia ta, nu? Esti un idiot incompetent ce….(Chiar il uram mai ales pentru faza cu primul sarut al meu.) Daca faceam infarct acum, ce faceai ma, barosane?!
Naruto radea chiar mai tare. Imi doream ca grilajul ala din fier sa se rupa cu tot cu el.
-Daca ai fi fost babuta, ai fi facut infarct. Hai Erino, inca esti suparata pe faza cu sarutul ala?
Domnul si Doamna Yamanaka scoasera capul pe usa de la bucatarie, zicand in acelasi timp:
-Pardon? Ce?!
Diedara fusese in spatele lui Naruto si il batu tare pe umar, desi pare amical avea un zambet stramb care il speriase pe Naruto.
-Glumea, Domnule si Doamna Y. Zise Deidara zambind, nu ii asa Naruto? Naruto se facu se mic la privirea fratelui sau amenintatoare, incuviinta din cap si acesta zambi. Spuse catre mine: Esti bine, Ery? Dadusem din cap incet, iar Deidara zambi. Pentru acel moment imi simtisem inima tresarind. Era prima oara cand observasem cat de diferiti sunt cei doi, desi seamana. Amandoi blonzi si amandoi cu ochii albastri, pielea un pic mai inchisa. Dar el avea un zambet mai aparte si era mereu de treaba. Si Naruto cred ca ar fi fost daca nu m-ar fi enervat atat. Cu ei era si Sasori, fara suparare dar eu chiar nu il mai suportam pe el. Era un fustangiu fara masura si cu el era inca cineva, o fata draguta. Chiar foarte draguta, si ma gandeam ca era iubita lui. Avea ochii mari si caprui si parul saten cu suvite rosiatice. Parul era lung si cret. Avea aceiasi nuanta alba la piele, ca mine. Ramasesem “poker face” pentru a vedea cat de draguta e fata. Si tocmai nenorocitul de Sasori era cu ea.
Sasori, care nici el nu ma suporta pe mine, zise:
-Erynoo, ea e verisoara mea, Sasko. Sasko, asta e sora lui Shikamaru. Erya.
-E Ery! Tipasem eu spumegand cand imi schimba cineva numele, defapt e Eryana dar imi placea Ery. Si in catalog, tot Ery sunt trecuta. Ery, incantata de cunostinta. Aa, asa deci, verisori. Nenorocitu asta e iar single? Muhaha.
-Incantata de cunostinta, spuse ea cu un zambet larg. Era chiar draguta si nu ma puteam opri din zambit. Ino sarise de pe canapea si se prezenta imediat, baieti vorbisera cateva minute si apoi Shikamaru isi ceru permisiunea de a iesi. Dupa ce Doamna Yamanaka ii insiruise toate reguli de a avea grija, plecasera. O lasasera pe Sasko cu noi, o sunasem pe Sakura care aparuse imediat.
-Hei fetelor, ce e nou?
-Hei Sakura, pai ma minunam ca nu seamana Sasko deloc cu Sasori, tu ce faci?
-Pai..spuse Sasko, suntem verisori de gradul doi.
Ino imi daduse un ghiont, soptindu-mi ceva la ureche.
-Doamna Yamanaka! Strigaseram toate, ea venise imediat. Nu e asa ca ne lasati sa mergem in parc.
-Pai..
-Te rog..mama, spusesem eu si Ino. Doamna Yamanaka nu putea rezista cand eu ii ziceam mama, nu era mama mea. Dar ii placea cand ii ziceam.
Ofta si ne spusese si noua toata lista de reguli.

Parcul era plin, afara era cald si soare. Nu ploase, de vreme ce ma simteam mai bine, parca nu ar fi vrut sa ploua. Ne asezaseram la o masa, ce era situata in iarba si erau atatea scaune cat eram si noi. 4 pe alte cuvinte. Noi patru, cu tot cu Sasko. Ne comportam ca si cum eram prietene de o viata. Eu ma uitam urat la Sakura, Sakura observase asta dar se abtinu sa nu ma intrebe. Eu continuasem si la un moment dat ceda, yupa!
-Da, suntem impreuna de o saptamana. Imi pare rau ca nu ti-am zis, doar ca stiu ca il iubesti din toata inima!
-Da, mai ceva ca pe Naruto.
-Ery, cred ca ai ceva cu toata lumea. Pana la urma ei se comporta frumos cu tine.
-Da, ce sa zic. Ino, zi sincer, iti place de Sai, nu? Ino inrosise imediat. Incepand sa nege, ma uitam cu o privire plictisita in intr-un final, termina.
-Si tie iti place de Gaara, asa ca taci, zise ea. Sasko se uita uimita la mine si ma intrebase imediat:
-S-a despartit de Yukiko? Am inteles ca cei doi nu se mai intelegeau, dar nu credeam ca se vor desparti!
-Stai, stai. Zise Sakura, tu esti la acelasi liceu cu noi?
Ea afirma, zicand ca e chiar vecina cu clasa noastra. La noi trei ne cazusera fata in pamant, da, eram chiar rupte de alta clase.
-Si tie? Cine iti place?
Ea inrosi negand ca nu ii place de nimeni, dar noi trei suntem un trio foarte convingator. Ea se lasa pagubasa, isi puse mainile pe masa, si se lasa adormita capul pe maini. O lacrima ii cazuse si noi trei ne speriaseram de ce am cauzat.
-Imi place de Sasori..dar suntem verisori si nu se poate.
-Ah?! Exclamaseram in cor, fata impetrindu-se.
-Dar e in regula, poate chiar imi place mai mult si ma doare. Dar m-am obisnuit.
-I-ai zis? Intrebasem eu. Negase.
-Cum? Tipa Sakura ridicandu-se punand amenintator o mana pe masa. Cum sa nu ii spui, daca il placi in halul incat sa plangi pentru el, ar fi trebuit sa ii spui. Tu te auzi ce spui?
-Chiar asa! Spusem ridicandu-ma la fel ca Sakura. Ai zis chiar tu ca iti place, Sasori trebuie sa auda asta si daca te refuza, va avea de face cu noi.
-Da! Spuse Ino, fetele nervoase il ingrozesc.
-Cred ca in general, fetele il ingrozesc.
Aveam toate cate o privire malefica incat am speriat-o pe biata Sasko, era prea timida pentru binele ei. Baieti si asa erau in club dar maine, e o noua zi la scoala. Si cu asta imi amintisem si eu ca am telefonul la Gaara. Trebuie sa mi-l iau de la el.

A doua zi ma trezisem mai devreme, parul meu mi-l incretisem si imi statea chiar bine. Ma dadusem cu tus negru, si eram gata cu machiajul. Imi luasem un maieu portocaliu si un top larg verde, ce scria “Fu*k you and all” deasupra buricului. Si cu o pereche de blugi scurti, cu tinte. Tenisi erau maro cu tinte si ei, imi prinsem parul cret intr-o coada si imi luasem o sapca cu NY, verde de aceiasi nuanta cu topul si o perche de ochelari lati cu rama neagra. Coborasem la micul de jun unde, “mama” era sa scape farfuria cu mancare.
-Ah..Neata Ery, frumoasa….t..tinuta.
-Multumesc, Shikamaru a coborat si el?
-Da, e la baie.
Mancasem in liniste in timp ce toti se uitau la mine, dar dintre cei patru, numai Ino avea o expresie buna pe fata. Am terminat amandoua de manancat si am fugit inainte la scoala, Shikamaru nici nu se grabea.
-Mi-a dat…Sai, intalnire.
-Ce? E super!
-Nici acum nu imi vine sa cred…spuse gafaind.
Prima ora trecuse repede, pentru mine da. Dupa ce iesise profa de fizica afara, eu am iesit imediat auzind cum Ino ii explica Sakurei treaba asta. Toti baieti se uitau la mine, si pentru prima oara ma simteam ciudat pe holurile astea. Imi facea avansuri, am coborat si am ajuns imediat la clasa lui fratemiu. Un baiat iesise din clasa, unul care nu ma stia si nici eu pe el.
-Gaara, e in clasa?
-Imh, il chem.? Dadusem din cap in semn ca da si ii zisem sa aduca si telefonul. Baiatul bagase capul pe usa strigand dupa Gaara si ca o fata draguta il asteapta afara, zicand ceva de un telefon. Ma simtisem onorata ca ma numise draguta. Gaara se pare ca sa prins ca eram eu, ca tot venise cu telefonul meu in mana. Ma saluta asa cum facusem eu, dar nu voia sa imi dea telefonul inca.
-Bine, ce vrei?
-Ce zici, sa iesi cu mine?
“Je me pardon?! Ce??” In capul meu inimi exlodau ca artificile, si tot explodau si explodau. Scuturasem din cap.
-Hah, sigur ca…nu, da-mi doar telefonul. Nu il putusem lua. Stii ce, ti-l las tie, nu conteaza. Zisem cu atata ingamfare incat eram mandra de mine. Dupa facusem cativa pasi, el spuse:
-Stii, mi-a placut sarutul de ieri.
Incremenisem, dar continuasem drumul catre clasa.
Ino sarise cu intrebari catre mine. Nu ii zisem nimic si am continuat sa fiu nervoasa pe parcursul orelor. Ino se lua de vorba cu Sakura si uitasera ca sunt si eu in clasa, cred ca eram ultima ce iese din clasa. Cand iesisem din clasa, ma speriasem de Gaara ce se pare ca ma astepta.
-Uite, spuse dandu-mi telefonul. Nu vreau sa crezi ca sunt genul care profita de un telefon ca sa iasa cu oricine.
Dap, eu is un oricine. Cam asta era intelesul cuvintelor.
-Stii, daca vrei sa iesi cu oricine, mai bine ai prieten cu acel oricine.
-Atunci vin cu tine, pana ma intrept catre casa. Avem acelasi drum.
Din nou, “Je ma pardon?!” De unde stie drumul meu? Afirmasem. Chiar aveam acelasi drumul, eu nu voiam sa vorbesc, dar chiar defapt vroiam. Eram langa baiatul care imi placuse dintr-a 9-a si uita-ma acum dupa trei ani, mergand unul langa celalalt. Apoi imi amintisem de faptul ca Office, in telefon aveam scrise povesti. Perverse, cu el. O doamne, le-a citit?
-Ahh..stii, telefonull..
-S-a descarcat si avea parola la pin, deci nu iti fa griji, nu am umblat prin mesajele tale.
Ce bine!