The Dark Piper

Dark Piper
Capitolul 1

Este septembrie. Soarele mangaie pamantul amortit. Razele lui sunt din ce in ce mai palide. Marea de verdeata se ingalbeneste. Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Peste coroanele de sangerii ale copacilor, pasarile calatoare plutesc spre oceanul nesfarsit al cerului. Zilele au devenit tot mai scurte si mai friguroase iar pe cer se asterne mantie cenusie care pluteste deasupra caselor si imbraca orasul intr-o haina trista si melancolica.
Este ora pranzului, pe CANALELE ORASULUI Venetia, GONDOLELE strabateau drumurile, de cele mai multe ori anevoioase. Zgomotul produs, era unul asurzitor, deranjant pentru timpanul uman. Briza vantului adia, miscand incet, intr-un dans lent, frunzele aramii, care se desprindeau incet, cazand usor pe pamantul batatorit. Pe cerul cu nuante de albastru, domneau pasarile calatoare, care cu a lor maiestrie creeau un spectacol ceresc, incantator.
In centrul orasului, la intersectia strazilor, era amplasat un conac boieresc. Geamurile erau din sticla subitre si fina, fiind imprejmuita de blaturile din lemn de frasin, pictate in culoarea puritati. Pe drumurile care duceau la el, se putea observa o silueta plapanda. Trupul ei era mic si firav, inaintand cu voiosie spre el. Ochii ei, erau asemenea noptii instelate, iar pielea ei era rumenita de ultimile raze ale soarelui, pe cand parul il avea asemenea spicelor de grau. Mana ei, apuca incet clanta din argint, pe cand o apasa cu putere intrand in incapere. Un miros sublim ii intampina narile, facand sa isi dea incet limba peste buze, in semn de dorinta.
-Lorelay, tu esti?
Din bucatarie isi facu aparita o silueta feminina. Parul ei roz, asemenea florilor de cires, era lasat sa cada in valuri pe spate. Ochii ei asemenea smaraldelor o priveau cald, emanand blandete si caldura. Corpul ei, era invaluit intr-o rochie asemenea marii involburate, cazand incet, pe trupul ei sublim. In picioare, ea avea niste balerini de culoarea soarelui, in timp ce inainta alene spre menajera sa.
O privea atent, in timp ce in obrajii acesteia aparu o nuanta sangerie. Scoase scrisoarea din poalele rochiei din matase, intinzand-o stapanei sale, in timp ce isi pleca capul in fata acesteia. Mainile ei catifelate, precum doua petale de trandafir, apucau acel plic alb. Surpinderea i se putea citii, cu usurinta in privire. Trupul ei se aseza elegant pe unul din scaunele tapitate, in timp ce lua un cutit micut, folosindu-l pentru a deschide scrisoarea. Mainile ei lasara incet plicul jos, pe cand desfacea coala de hartie. Cuvintele erau scrise la calculator, ea trecandu-si rapid ochii peste ele. Scoase un oftat usor, pe cand isi inchise ochii, lasand gandurile sa-i navaleasca in minte. Un nou caz, un nou mister. O melodie ce se auzea la casetofon, o facea sa se scufunde in gandurile sale, imaginandu-si o lume perfecta, fara secrete si mistere, fara durere si suferinta. O lume in care totul era imbinat cu dragostea si armonia interioara. Vocea ei cristalina o strigase pe menajera. Lorelay, isi facu incet aparitia in incapere, parul ei auriu cazandu-i usor pe chip, dandu-i o aparitie angelica. Mainile ei erau ferecate intr-un pumn pe cand se uita cu umilinta si supunere la stapana ei. Cuvintele tinerei, se revarsau asemenea unui val peste incapere.
-Lorelay, pregateste-mi bagajul, te rog frumos.
Ochii fetei, erau atintiti pe un anumit punct din incapere, in timp ce procesa cu atentie noile informatii. Privirea ei era goala, inexpresiva, dar, totusi gandurile i se derulau in minte. Putea observa totusi, cum serivitoarea sa, isi pleaca capul, disparand incet din incapere . Sobolani, acele animale scarboase, de care toata lumea se infricosa, si se temea, distrugeau vietile unor cetateni normali. Ceva era dubios, o indignare, i se starnii in suflet pe cand isi strangea incet degetele subtiri, intr-un pumn . Primarul acelui oras, o contactase pe ea cea mai mare detectiva din lume, pentru a rezolva o enigma cu sobolani. Un caz straniu, care ii starnea curiozitatea. In ochii ei asemenea a doua smaralde stralucitoare, se putea citii dorinta inflacarata de a cunoste adevarul.
Vocea slujelinicei, timida si respectuoasa o anutara pe ea, ca este timpul sa plece. Buzele ei catifelate, se arucuira intr-un mic zambet discret. Se ridica se pe suprafata moale a canapelei, urmand ca pasii ei gratiosi sa paraseasca casa. Iesind afara, putea simtii briza toamnatica cum ii trece prin hainele subtiri, facand-o sa se infrigureze. Peisajul era unul sadic. Frunzele copacilor, se desprindeau incet de coroana mare si stufoasa, cazand alene intr-un usor zbor pe pamant. In fata vilei, un taxi de culoare galbena era parcat. Fata isi intoarse privirea inapoi, uitandu-se la slujitorii ei. Tristetea li se putea observa usor in privire, unii dintre ei fiind chiar in stare sa isi lase sentimentele sa se dezlantuie. Soferul ii deschise usa tinerei, pe cand ea isi lua un ultim ramas bun de la cei dragi. Zambeau fals, in spatele acelei masti ascunzandu-se tristetea profunda pe care o dezvoltau in sufletele lor. Ea, isi dadea seama de acea masca falsa, pe care o practicau in fata ei , insa in ea era o fisura, prin care ea le putea citi sentimentele cu usurinta. Se aseza in taxi, pe cand le facea cu mana celor dragi. Un ultim ramas bun, pentru o lunga perioada de timp.