Obsession and Passion(+16)

Chapter II:

O camera intunecata, noaptea nu se sfarsise, luna, regina nesfarsita a tututor astrelor care vegheaza in locul soarelui, inca este prezenta pe bolta cereasca intunecata. Liniste, nici un zgomot nu indraznea sa distruga acea presiune mormantala de pretutindeni. Pe patul mare, cu lenjerie alba asemeni primei zapezi, statea ea. Pleoapele erau „trase” peste ochii verzi smarald, ingaduindu-le sa doarma linistita. Dadea un aer de somn de veci, respirand rar si linistitor, fara sa faca vreo alta miscare. Parul roz, era insirat pe perne, pe cand, mana stanga era aproape de obrazul ei. O silueta se ivi pe usa confundata complet in noapte, ce o privea indiferent pe acea printesa. Pasii ii erau muti, apropiindu-se usor de acel loc, punanduse langa ea, si privind-o cum doarme. Totusi, simtindu-i prezenta sa nedorita, pleoapele ei se ridicara, ochii ei cautand alarmata vreun indiciu care sa ii explice unde se afla. Se ridica in sezut, neputand sa nu observe silueta masculina ce se uita usor amuzat la ea. Il privi intrebatoare, stiind ca nu o sa intrebe ce a patit.

-Unde...sunt?

Intreba ea incet, vocea auzinduse clar in toata camera, el ridica o mana, ce ii dadu o suvita de par de pe frunte. Fata vazu ca nu ii raspunse, intreba din nou:

-Unde e fratele meu? Adineauri eram, cum am ajuns aici? Esti mut?

Nu ii raspunse din nou, se apropie catre ea, prinzand-o de maini, lasand-o pe suprafata moale a patului. Fata se uita ingrozita la el, in ochii lui negri, el se apropia din ce in ce mai mult, fiind aproape de buzele ei. Pentru o clipa, simtise savoarea lor, inainte ca ea sa intoarca in cealalta directie capul. El incerca sa o sarute din nou, insa ea proceda la fel. Atunci se lasa pagubas si se facu nevazut pe usa. Il stia pe tip, sau mai bine zis il stia ca e fratele unui vechi, nebun si totusi foarte bun prieten. Yahiko. Insa mereu sa intrebat care este asemanarea intre ei, exceptand ochii negri, Yahiko avea parul roscat, iar celalalt, din cate stia ea, se numea Sasuke, avand parul negru ca pana corbului. Se ridica curioasa, mergand repede dupa baiat, dar nu il vazu. Se gandi sa exploreze casa, daca tot este captiva acolo. Era intuneric iar in mare nu vedea cine stie ce. Cauta pe pereti vreun intrerupator, insa nu gasi nimic, prin intuneric se lovi de ceva, care parea a fi cineva. Luminile se aprinsera brusc. Insa nu era nimeni in camera, era o incaperea mare, cu pereti albi, se uita atent peste tot, si remarca faptul ca daca mai facea vreun pas cand era in intuneric, ar fi cazut pe scari. Vazu o usa imensa, care dadea in afara cladiri, se indrepta cu pasi grabiti catre ea insa, aceasta era inchisa. Oftase incet, analizand inca acea camera. Pe un perete, ticaia incet un ceas ce idica ora 3:00 AM. Se aseza pe canapeaua alba din spatele ei, ascunzandu-si fata in maini. Incerca sa isi aminteasca ceva, era pe strazile pustii, totul negru, focul mistuia alt loc, acel loc plinii de nesabuiti. Fratele ei, isi aminti cum o lua de talie fiind pe cale ca el sa isi uneasca buzele cu ale ei. Cum el fuse indepartat iar apoi nimic, un univers negru, isi aminti de batista care fusese imbibata intr-un drog. Isi aminti de telefon, insa faptul ca avea rochie, nu il avea. „Off, in ce incurcatura mai m-ai bagat, Nagato?..” se gandi fata, ascunzandu-si din nou fata in palme.

Imparatia noptii fusese infranta de razele luminoase si pline de caldure a soarelui. Bolta cereasca poseda aceiasi culoarea ca a flori, floare de nu-ma-uita.
Doua siluete masculine se priveau una pe alta cu neincredere, roscatul statea pe scaunul unui birou, cu mainile incrucisate, uitandu-se atent la acel „musfair nepoftit”. Ambii frati se priveau cu o ura de nedescris, brunetul incepand sa ii insiruie diferite probleme pe care „compania” sa, le are.

-Cel putin eu nu am omorat pe nimeni sau rapit, de ce nu iti vezi treburile la „compania” ta? Stii ce ciudat este, ca si cum a-si fi venit eu la tine sa iti indrug problemele. Spuse acesta nervos din fire, Sasuke izbucni despretuitor.

-Bine ca esti sfant, de parca o dat a cand va incepe toata treaba nu vei mai omora pe nimeni. Si nu is aici fiindca mi-ar placea eu, sa imi vad fratele mai tanar, nu imi esti asa de drag, daca nu stiai.

-Ba stiam, frate, stiam. Vestile circula repede, ce noua „achizitie” ai facut? Cine mai este acel suflet chinuit pe care l-ai rapit?

-Te intereseaza? Roscatul dadu din umeri, ridicanduse plictisit de pe scaun cu gandul sa paraseasca incaperea, cand fuse pe punctul sa atinga clanta usii, Sasuke continua: Nu e treaba ta, pana la urma mereu am vrut-o pe Sakura Haruno, spuse acesta, un zambet pervers ivindu-se in coltul guri. Ochii roscatului se marira de uimira, acele perle negre privindu-l cu dispret.

-Ai spus cumva, Sakura Haruno?!

Max Uchiha va adus nextul, acum scoate-ti razboiul si indreptati-l catre Aly!