A brother feelings(+16)

A brother feelings(+16)

Chapter 1

El statea si se uita in gol. Ochii lui asemenea perlelor intunecat priveau fara sens siluetele care se indreptau inspre ei. Mama si tata, doua cuvinte atat de cunoscute si atat de iubite, insa langa ei mai era cineva, o silueta total necunoscuta lui. Parul ei era de o nuanta neobisnuita, un roz asemenea florilor de cires. Inainta timida inspre el, si fratele sau, insa nu isi putea da seama cine e ea. Ochii ei de un verde cirstalizat erau plecati in jos, pe cand degetele ei albe si fine se frecau nelinistite intr-un tumut tacut. El se ridica de la masa, salutandu-si parintii. Insa nu isi putea lua ochii de la ea, oare simtea gelozie ca nu mai este singurul copil al familiei, singurul mostenitor? Nici el niu stia ce simte, dar, ii zambea ei fals.
-Sasuke, am infiat o fata dupa cum observi, numele ei este Sakura si are 16 ani, spre deosebire de tine 18. Sper sa va intelegeti bine.
Baiatul incerca sa proceseze fiecare cuvant scos pe gura mamei lui. O noua sora, care venise sa ii fure dragostea parinteasca. La prima vedere parea draguta, cu un aer timid. Ochii sai asemenea noptii fara luna o analizau atent din cap pana in picoare. Era micuta si fragila, pielea ei fiind de un alb imaculat. Obrajii ei erau fini precum a doua petale de trandafir. Era mai scunda decat el, capul ei ajungand pana la umarul sau. Parea firava si plapanda, insa nu il indupleca aspectul ei timid si inocent. Schita un zambet fals, dupa care ii apuca mana galant ducand-o la gura sa.
-Incantat sa te cunosc, surioara.
Fata zambi, un zambet mic si discret. Chipul ei era angelic, iar purtarea ei era pura, nemascata de nici un tip de rautate. Vocea femei cu par de abanos si ochii de negura, il facu pe el, sa se trezeasca din visare.
-Te rog, prezinta-i casa.
Brunetul aproba robotic din cap, luand apoi in mana sa, mana gingasei fete. Incepura sa colinde poteca pavata cu pietre albe, pana la intrarea in vila. El o purta in lungile si abatutele holuri, ducandu-i trupul mic si firav in urma sa. Se lasa condusa de el, curiozitate tipariindu-se in suflet si mine. Era atrasa de firea s-a mistrioasa, chiar daca erau frati. Nu de sange, insa tot frati ramaneau. Ochii ei de smarald il analizau cu o nestaimuita curiozitate, insa telefonul brunetului suna ei oprindu-se din pasit.
-Buna Selena, ce mai face printesa mea?
Cuvintele sale, ii dadura gandurile peste cap. Fratele ei avea o prietena, in timp ce se uita la el putea observa un mic zambet cristalin tipariindu-se pe chip. Mai spuse doar ,,o sa fiu acolo,, urmand ca apoi sa inchida rapid telefonul. El, isi muta privirea la ea, ochii lui fiind plini de ura si dispret, fata de licairea pe care o vazuse in urma cu, cateva momente.
-Imi pare rau Sakura, sau cum te-o fii chemand, insa am lucruri mai importante de facut, in acest moment.
Zicand acestea se intoarse cu spatele la ea, incepand sa mearga alert pe aleea pe care cei doi venisera. Ea, se uita la el cu, neintelegere si surprindere. Atitudinea lui, era ca si cum el ar vrea sa scape de ea, sa nu stie de existenta ei.
Si asa ramase, ochii ei de un smarald pur, fiind atinti in urma lui, silueta sa evaporandu-se in necunoscut.

Mii de scuze, ca este asa scurt:(