A girl with two faces

Ideea asta ma bantuie de ceva timp si pana la urma, m-am decis sa o scriu.
Sper sa va placa ideea si va astept comentariile.

A girl whit two faces
~ Prolog ~
Intotdeauna, femeile au fost in spatele barbatului, fiind " o sclava" a superioritatii intre sexe. De ce nu suntem egali ? O femeie poate face la fel de bine, si cu putina delicatete, ceea ce poate face un barbat. Ca sa citez un clasic al literaturii universale, Jules Verne, va dau urmatorul citat : " O femeie e destul de curajoasa sa poarte pantalonii vostri, insa sunt putini barbati care sunt in stare sa poarte fustele noastre." Nu este asa ? Treaba barbatilor necesita putere, insa a noastra ? A noastra necesita decilatete, istetime, blandete si iscusime.

Acest fic se bazeaza foarte mult pe citatul de sus.

Capitolul I - Povestea incepe

Imi era frica. Frica de ceea ce urma sa fac. Foarfeca inainta prin podoaba mea capilara, suvitele cazand pe rand pe podeaua prafuita.
Lacrimile nu conteneau sa imi umezeasca obraji, in timp ce mama se uita la mine incurajator, uitandu-se regulat si la bunica, supraveghand cum merge "treaba". Imi era greu, foarte greu.

Traiam intr-o tara unde barbatul era seful. Nu conta cine esti sau ce rang, cand vreun barbat spunea ceva, femeia executa. Exista un barbat "suprem", un trimis al lui Allah, Sahul sau Printul deserturilor, cum era supranumit. Femeile erau supranumite ispite, fiinte malefice, trimise de Scaraoschi.
Cand nu eram sechestrate in case, iesam pe strada acoperite de multe straturi de haine, lungi, largi si noncolore. Mainile trebuiau acoperite pana la incheitura, picioarele fiind acoperite de tot. Fata era toata acoperita, ramand la iveala numai ochii;nicio suvita nu se strecura afara de sub acoperamantul sub care era asezat.

Asa traim noi, in mizeria sociala, nefiind niciodata cu adevarat LIBERE. Nu aveam libertate de exprimare, femeia neavand voie sa contrazica barbatul sau sa il priveasca in ochi. Era un fel de cod nescris, un regulament pe care trebuia sa il repecti, iar daca cumva il incalcai pedeapsa era una grava... adeseori aceasta fiind moartea.

In aceasta lume, adica in Isrel, oamenii plang cand cineva se naste, si se bucura cand cineva trece in nefiinta. Cam ciudat, stiu, dar mentalitatea celor de aici e diferita de cea din occident. Plansul, la nasterea unei noi fiinte, semnifica compatimirea celor din jur a bietului om care de abia venise pe acest pamant pacatos, iar bucuria semnifica speranta oamenilor la un paradis unde fericirea si linistea sunt mereu prezente.

- Gata draga mea ! vocea bunicii ma anunta ca primul pas sper noua viata a fost indeplinit.

M-am ridicat de pe scaunul cu trei picioare, indreptandu-ma cu pasi micuti si repetati spre ciobul din perete pe care il foloseam pe post de oglinda spre a descoperi noua "eu".

Micutul fragment spanzurat de perete printr-un cui de lemn imi arata o fata palida, subtire, rezultata dupa multele zile de infometare; o pereche de ochi verzi, spalaciti de atatea lacrimi, niste buze subtiri, crapate din cauza micilor fragmente de praf si pietricele duse de vant prin fereastra noastra din carton.

Imi ridic ochii inspre parul meu rozaliu, tuns scurt, baieteste, care imi dadea un aer nou, misterios.
- Saku, stii doar ca asta este singura solutie. Daca nu murea tatal tau acum trei luni, asta nu se intampla. cuvintele erau rostite pentru alinare, dar au avut efectul contrar asupra mea.

Mama, o femeie puternica, care a avut imbarbatarea de a-si ingropa sotul, fara niciun ajutor moral sau financiar venit de undeva anume. Ma retrag din fata oglinzii si ma indrept spre patul meu format din cadrul unui pat mai vechi, subred, si niste pae puse pentru a da un oarecare confort. Acesta era singura mobila din incapere, fiind prezenta o chiuveta improvizata dintr-un bidon muradar cu apa veche care se varsa intr-un colt al camerei micute, unde traiam eu, bunica si mama mea.

Ma asez in coltul meu obiznuit, astept dezmierdarile mamei si aceeasi poveste spusa de bunica in fiecare seara. Maine aveam sa imi incep noua viata, eu Sakura Haruno, devenind de maine Aoi Kashima.

Maine, maine... imi e frica de ziua de maine...

Capitolul 2- Criza de identitate. Cine sunt ?

Dimineata a venit repede, poate cam prea repede. Nu imi placea, aveam un sentiment ciudat, ceva ce nu mai simtisem niciodata. Teama ?Nesiguranta ? Ambele ?Nu stiu.... stiu numai ca nu imi placea.

Ochii mei verzi erau intr-o nunta spalacita, o nuanta de galben pui. Plansesem infundat toata noaptea. Mama si bunica, singurele rude care imi mai ramasesera, singurele martore ale existentei lui Sakura Haruno.

- Sakura... Vino la masa ! spune mama cu vesnicul ei ton blajin.

Euuu.... ? Sakura Haruno ? Cine era ea ? Cine eram eu ? Cat timp trecuse ? Nu mai stiam nimic, cine sunt, eram sau voi fi. Nu... stiu nimic ...

~ Autor ~

Subconstientul Sakurei era bulversat, schimbarea era prea mare, prea brusca. Se adaptase la Aoi, Sakura ne existand in amiintirile ei. Tot ceea ce traise, amintirile, sentimentele, mama, tata, bunica... tot era sters si uitat. Sakura Haruno a fost aruncata in uitare.

Mama si bunica nu cresusera ca are o criza de identitate, strigand-o " Aoi ", considerand aceasta etapa o " joaca" de a fetei.

Aoi alias Sakura, se imbraca incet in hainele tatul "lui ", modificate de mama, veninru-i ca turnate. Insa.... era o problema. Chiar si baieteste imbracate, nerecunoscuta de propria persoana, Sakura avea tot acel farmec feminin si inoncenta unui copil nevinovat. Era ..... frumoasa. Frumoasa intr-un stil neingrijit, dur si totusi .... Sakura Haruno nu se lasa uitata.... era prezenta in Aoi prin farmecul pe care " il " inconjura tot timpul in ceea ce facea.

Nu trece mult si prietenul de familie, in semn de condoleanta, ii ofera lui Aoi o sluja la magazinul prost aprovizionat, aproape de centrul oraselului.
Kimochi, il ia usor de mana pe Aoi, iesind amandoi in praful de afara, intr-un univers necunoscut si misterios, nestiut de Aoi. Unul care ce ii va oferi ? Lacrimi ? Iubire ? Prietenie ?

Era confuza. Era prima data cand vedea ceea ce era dincolo de peretii " casei" ei. Se uita pretutindeni, cautand ceva anume, o .... O voce ii intrerupe "cercetarea", o voce pe care nu o mai auzise; una necunoscuta.

Isi roteste capul putin la dreapta, si vede ......


Scuze ca nu e prea lung insa scoala imi cam ia din timpul liber si e tot ce am putut sa ofer pentru un moment :x sper sa va placa ( nu ca ar fi multi care aas citi ficu ( numai max :)) ) insa sper ca sunteti multumiti :^^: )

Hey,hey,hey bună draga mea am ajuns și eu pe aici so...
wow ce fic super...îl ador...mi se pare interesant și atractiv
Descrii foarte frumos și de asemenea ideea înșiruită de tine este original de originală.=]]]
Cea mai nesuferită și discriminatorie țară este Israel și ai f. Mare dreptate prin faptul că femeile sunt ca niște proprietăți acolo...Le-am demonstrat de multe ori că putem fi în stare de mult mai mult față de ei...d fapt nici n-ar putea exista fără noi...dar nu,nu, ei Batman,Batman
Arrr gta că mă lungesc,aștept next yubhita și sper să mă anunți bye :-*

Deci uite, scuze scuze scuze scuze scuze scuze ca nu am dat com. Si nu, nu e copy paste, am scris eu de 6 ori scuze :)). Urat de Sakura, Aoi acum, baiat? Viata nedreapta. Cine apaare? Sasuke?:> NExt te log log log mult :) .