Trei nopti nedormite(18+)

Trei nopti nedormite.

~Intaia Noapte~

Aceasta este..povestea mortii mele…
Nu crezusem niciodata in nici un fel de superstiti, pentru mine erau doar glume, considerand ca acei oameni care au inventat superstitiile erau cu adevarat niste neinspirati. Dar sa dovedit a nu fi asa, chiar deloc. Era 28 octombrie, 2012. Halloween-ul se apropria si toti erau incantati, mai putin eu. Eu, pai eu eram adormita. Stateam in pervarzul ferestrii mele, cu parul brunet pe fata iar ploapele acoperandu-mi perlele negre. Atunci a inceput totul. Sufeream de o mica depresie din cauza fratelui meu, Byakuya. Nu era drept fratele meu, mai mult sotul surori mele raposate. Insa avea o aparte obsesie pentru mine ce si-o ascundea in ultimul colt intunecat al minti. Usa mea, era inchuiata, neputand nimeni sa intre, neputand sa ies. Stia ca vroisem sa merg in seara aceea la o petrecere a celui mai bun prieten, Ichigo. De-ar sti el planurile mele de atunci, rasem in mintea mea sarcastic, deschizandu-mi pleoapele si uitandu-ma la reflexia mea de pe lama ascutita si impecabila a cutitului. Fara urma de frica, indoiala si regret, apucasem cutitul de macelarie cu ambele maini, ducandu-l usor si nerepezit la gatul meu alb si fragil. Inchisem ochii, rasufland usor. Simtisem lama pe gat, intepandu-ma usor. Un zgomot de pe strada se auzi incet, dar eu nu ii dadusem importanta. Insa reamintindu-mi acel zgomot, mi-am dat seama ca era sirena unei ambulante. Dar era prea tarziu pentru tot, cutitul isi avusese rolul, iar corpul meu cazu prabusit pe podea, intr-o balta de sange.

Pana in iad si inapoi, drumul e lung, dar niciodata sigur..niciodata singur. Fapta mea ma trimise undeva, pe drum, totul era incetosat iar un zgomot al unui radio stricat, paritul, imi deranja timpanele. Era asurzitor, o stare de ameteala si profunda greata ma acapara. Puteam simti mirosul sangelui, a unui corp invechi si putrezit, nu…Nu doar a unui corp, un punct rosiatic luminos imi arata calea. Eram in mijlocul a mii de cadavre. Greata mi se aprofunda, mirosul hoitului fiind insuportabil si pentru mine, o persoana mai ciudata, mai satanista. Capete, capete fara ochii, fara nasuri, maxilarele fiind intr-o parte, urechiile atarnand ca niste ate. Sangele inchegat pe fetele lor, la altele pielea fiind ori in stare de mumificare, ori lipita de os. Maini, maini torturate, cu urme clare vinete de lanturile in care probabil au fosti captive. Zgarieturi, cicatrici, lipsa degetelor, sau cu degete dar fara unghii. Pe aici, pe colo, mai rar, un corp intreg. Sau “intreg” lipsindu-le unghiile, partii din piele, semne ca au fost jupuiti. Sau la unele, barbati, lipsindule “obiectul muncii”. Era ceva ciudat din partea mea sa ma uit la asa ceva, insa acum ce a-si mai putea face. Totul lua foc, sa nu mai spun ca eu, simteam cum pielea arde, si corpul meu devine doar cenunsa..cenusa ce printr-o adiere usoara a vantului de nicaieri, fusese luata cu el intr-un dans oribil. Ma trezisem, nu eram la realitate, deci complet moarta. Brr..rece, dar nu fusesem doar cenusa? Au…mana mea stanga este rupta in trei locuri. Iar la picioare nu mai spun, tremurau degetele, fiindca nu mai aveam unghiile. Cum am reusit asa ceva? Cum de? Nu puteam simplu sa mor? Eram in iad? De ce mai simteam?! Parca eram moarta,,
Dintr-un ciudat motiv nu imi era frica, ma ridicam, sa vad unde eram. Intuneric, insa pe ce eram era umed si rece. In fata mea aparu deodata, o figura urata si desfigurata. Nu stiu ce era, era ceva inuman, seamana totusi putin cu un om dar si cu o capra. Avea o barba ascutita, urechiile la fel foarte ascutite, si coarne. Ochii erau plini de ura, din care parca era sange. Pielea nu era, era direct muschiul si o parte a fetei unde se vedea ceva negru, posibil osul. Se intoarse cu spatele, putand sa ii vad restul corpului. O coada si copite, mainile erau lungi cu degete si ghiare ascutite. Puteam sa ma sfasie in orice clipa. Atunci imi dadusem seama unde eram, eram intr-un fel de balcon. Ma sprijineam de “veranda” uitandu-ma la lumea de jos. Lumea care nu era altceva decat vulcanuri, rauri de lave care curgeau intr-una, creaturi asemeni celei din fata mea, oameni torturati, fierti, lucruri in toate felurile. Nu imi mai era frig, chiar de loc, ma prajeam. Intr-o partea, puteam sa observ doua persoanje, baieti, unul cu parul rosul prins iar celalalt fiind cu parul portocaliu. Ii putusem recunoaste imediat! Neji! Ichigo! Ce cautau cei doi idioti aici? Doar eu eram moarta! Nu, nu, de ce? Chipurile lor erau inghetate de frica, iar in spate, o dihanie uriasa le reteza capurile imediat, sangele tasnind in aer la fel si cele doua capete, ce pe rand se transformase-ra in cranii iar corpurile in schetele ce se carbonizasera, iar cel din fata mea incepu sa spuna ceva indeslucibil, o limba necunoscuta pentru mine, apoi razand…un ras ce nu il puteam uita, nu il puteam alunga din minte, era pe “butonul replay” in fiecare clipa. Tipasem.
Dar atunci…