Tradarea doare

Tradarea doare

Prolog

Iubirea este un sentiment dificil si foarte greu de inteles. Este alimentata de doi oameni, de un baiat si de o fata. Unde nu sunt "participanti", nu exista dragoste, nu exista sentimente puternice, presarate cu arome dulci-amarui. Toti sunt atrasi in capcana unei persoane, fiecare isi daruieste, la un moment dat, inima. Nimeni nu e perfect, nimeni nu e rece in totalitate. Pana si un zambet cat de mic poate dezgheta sufletul oricui. Privrea agera, dragastoasa, impartiala, toate acestea pot face o inima sa bata de zece ori mai tare. Gesturile de tandrete, involuntare, fac fiecare particica a corpului sa tresare, sa simta fiori calzi.

Povestea nostra, spusa de secole de catre oamenii batrani, incepe printr-o mica descriere a celor doi amorezi, care apring focul si produc fumul. Sakura Haruno, una din cele mai importante zane ale apei, se ascunde printre oameni, invatand intr-un liceu bun, de arta. Parul rozaliu, ochii verzi, buzele carnoase, pielea putin bronzata o fac dorita, insa si respectata datorita inteligentei sporite. Incearca, pe cat poate, sa-si ascunda secretul pretios, ascunzandu-se in spatele unei persoane fara pic de curaj, care, daca sufli, cade. Comportamentul ei este total diferit, de fiecare data urand cand cineva ii spune o vorba jignitoare, iar ea nu poate raspunde. Cateodata se gandeste la motivul pentru care trebuie sa traiasca altfel, parca intr-o alta persoana, o Sakura total diferita, fara pic de asemanare.

Sasuke Uchiha, sufletul pereche al rozaliei, inca nu cunoaste vreun sentiment, nici macar nepasarea sau durerea. Mai mereu simte ca-i lipseste ceva, ca trupul se afla pe lume, dar spiritul ba. Are nevoie de o persoana cu care sa interactioneze, dar mereu evita contactul cu un om, fie fata sau baiat, fie femeie sau barbat. Bebelus, copil, adult, batran... Nici un tip de om existent nu-l atrage, dar spera ca va gasi ceva mitic, ceva drept de pastrat. Ochii, parul, hainele... Toate sunt negre, asemeni sufletului sau. Nimeni nu-l poate invinui. A crescut singur, departe de parinti, departe de dragoste, intr-o padure izolata de privirile curiosilor.

Acestea fiind spuse, batraneii continuau, pe un ton taraganat, fiecare intamplare petrecuta intre cei doi. Sute de persoane au aflat ca exista dragoste la prima vedere, ca nimic nu e mai presus ca persoana la care tii. Multi oameni au incercat sa povesteasca iubirea lor, dar unul singur a reusit sa o spuna cap coada. Numele tanarului curajos este Neji. Se ascundea mereu deoarece regele interzicea vorbirea acestui subiect, insa dorinta de a spune mai departe o legenda era imensa. Fara oboseala si visator, isi imagina peisajele, frumusetea personajelor. Ba chiar a scris si o carte, insa, la scurt timp dupa, a fost omorat.

Gelos, regele incerca, atat cat putea, sa infirme orice zvon, sa-i faca pe oameni sa uite de existenta dragostei, sa le arate doar ura. Strabunicul lui simtea acelasi sentiment pentru fericitii indragostiti, asa ca i-a ucis. Nimeni nu cunoaste acest lucru, doar cei care acum nu mai traiesc, insa bietul om nu stia ca raul se intoarce impotriva ta, orice ai face. Asa a patit el. A suferit mult, dar ce sa-i faci? Nimeni nu tinea la el, singur s-a facut detestat de toti. Oricat ai vrea sa ajungi langa el, tocmai cand te considerai un om norocos care a reusit, te arunca ca pe un gunoi. Doar puterea il interesa! Unii oameni nu vad frumusetea vietii, ci doar partea intunecata, plictisitoare, neinteresanta. Cred ca sunt preamariti daca se fac temuti, dar ei aduna, astfel, doar antipatie.

Totusi, hai sa mergem putin inainte, pe timpul cand bunul povestitor Neji inca traia, ce-i drept, ascuns. Acesta va reusi sa povesteasca mult mai frumos acest.... basm. Chiar personajele principale ar fi geloase pe el daca i-ar auzi glasul dulce, linistit si clar. Nimeni nu se indoia de spusele lui, reusind sa-l enerveze si mai tare pe rege, caruia ii era mereu pusa la indoiala judecata....


Pentru inceput, adaug ca acest fic mai este si pe alt forum, dar eu sunt unica autoare.
Acum, primul fic de pe acest site, al saptelea din arhiva.
Sper sa va placa!

Capitolul 1

Prima pagina a unei frumoase povesti

Neji’s Point Of View

Cu mana tremuranda, iau pana de pe biroul frumos lacuit, din lemn de fag. O inmoi in cerneala albastra, apoi incep sa scriu cu mare drag povestea amoroasa dintre Sasuke si Sakura. Fiecare cuvant ma face sa-mi imaginez cat de tanara si nemuritoare este dragostea lor! Inca nu a uitat-o nimeni si nici nu o vor face! Regele nostru, cat de hain este, nu ma va opri. Nu-I voi permite!

Cu furie, continui sa-mi amintesc spusele bunicului, urmand sa le depan pe foaia alba asemeni zapezii. Fiecare vesmant purtat de ei imi pare atat de important! Noaptea, cand incerc sa adorm, vad ochii ei frumosi, verzi. M-am indragostit de ea, de o fiinta moarta, de Sakura Haruno. Imi imaginez, neobosit, frumoasele ei trasaturi si incep sa-l invidiez pe Sasuke. A avut noroc sa traiasca in acelasi timp cu frumoasa mea. Multi m-ar crede nebun, dar cui ii pasa? Singura mea dorinta este sa mor si sa ma trezesc in trecut, dar asta nu se va intampla. Oftez resemnat, apoi imi dau parul saten din ochi. Ma concentrez mai mult asupra textului deoarece vreau sa iasa o carte buna din toate acestea.

“Demult, pe vremea cand cartile nu erau la dispozitia oricui, s-a infiripat dragostea intre doi oameni total opusi. Ea, o fiinta gingasa, mitica. El, un om simplu, insa trist si incercat de viata. Poli opusi, insa care se atrag. Nimeni si nimic nu-i va opri sa-si petreaca viata impreuna... sau poate, da? Povestea noastra incepe intr-o frumoasa zi de toamna…

Grabita, Sakura isi aranja parul rozaliu,apoi fuge, fericita, spre liceul unde isi va mai petrece un an din viata. Rochia ei lunga, neagra, o incomoda putin in alergarea ei nebuna, dar nu-I pasa. Auzise ca vor aparea trei colegi noi si era curioasa sa-I cunoasca. Potecile lungi erau acoperite de sute de frunze ruginii, iar vantul o facea sa tresare usor. Ii placea acea vreme, anotimpul toamna fiind preferatul ei. Adora tot ce reprezenta atunci: armonie de culori si bunastare...

In scurt timp, a ajuns in fata impunatoarei cladiri.Cu privirea isi cauta prietena cea mai buna, singura care o intelege in totalitate. Trista, observa ca frumosul par negru-albastrui nu e de gasit, iar ochii ei lila, fermecatori, nu stralucesc asemeni stelelor prin curtea scolii. Cu pasi inceti, porneste spre sala de clasa, avand capul in jos. Doar ea stie cat uraste aceasta atitudine smerita, demna de mila. Daca lumea ar sti cat tupeu si curaj are, sigur nu s-ar apropia de ea, dar aceasta atitudine o avea doar zana de apa, iar orice asemanare trebuia eliminata.

Discret, isi plimba ochii prin imprejurimi, dar nimic nu era interesant. Toti o priveau fermecati de frumusetea ei si parca vroiau sa o aiba doar pentru ei. Exceptia era Ayame, o fata detul de rautacioasa si foarte geloasa pe aparenta inocenta a Sakurei Aceasta stia ca razolia are un secret, dar toti o credeau nebuna si nu ii dadeau crezare. Nervoasa, vazand ca nici in aceasta prima zi de scoala aparitia sa nu are efect, incepe sa nutreasca un plan malefic pentru a o face pe zana noastra sa arate prost. Brusc, vede in fata o balta destul de mare, dar si greu de observat. Zambeste, iar apoi striga cat de tare poate:

-Sakura, vino putin!

Ochii verzi, mirati, ai frumoasei zane, ii privesc pe cei rosii ca focul ai dusmancei ei. Desi suprinsa, porneste in pas alergator spre ea…”

Dau din cap dezaprobator cand aud ciocanitul brutal din usa. Ma uit pe geamul mic si prafuit, iar mare mi-a fost mirarea sa vad garzile in fata umilei mele case. Ascund repede carnetelul cu coperti maronii sub salteaua destul de groasa a patului, apoi ies afara si incerc sa-I duc in eroare. Simt inima cum imi bate din ce in ce mai tare si parca imi vine sa urlu la oamenii bine facuti din fata mea, dar firicelul de frica din mine nu ma lasa. E drep ca sunt curajos, dar nu mereu. Daca o dau in bara, povestea va fi uitata, eu neavand un mostenitor caruia sa-I spun, noapte de noapte, frumoasa intamplare si, mai ales, sa evit cu discretie iubirea ce i-o port Sakurei….

Na ca am venit cu next-ul.
Sper sa va placa!