Aripi Îndrăgostite

Scris de Amyzu Sam Mai 11, 2013 8:14 am

Bun, am venit si eu în sfârşit cu o poveste :3 Momentan o să pun doar "Introducere" (nu capitolul I ) ci doar o introducere in poveste sa zicem asa. Am scris cu diacritice introducerea deci daca am uitat vruna iertati-ma dar nu prea le folosesc asa ca nu sunt obisnuita cu ele :-??

Aripi Îndragostite

>>>Introducere>>>

Dincolo de tot ce ţinde de umanitate, se află secrete ce nu mai fuseseră văzute, auzite sau banuite de catre ori ce alt om. Totul în jur, dacă stai bine să te gândeşti nu este ceea ce pare a fi şi la un moment dat îţi vei da seama că nici măcar oameii nu sunt cum par la suprafaţă, fiindcă fiecare poartă câte o mască ce ascunde adevăratul suflet pe care îl deţine. Din această cauza masca, cu timpul devine de fapt adevarata personalitate, adevaratul suflet fiind înghiţit şi dispărând cu timpul. Cândva, poate în altă eră, una diferită de a noastră, îngerii coboară pe pămant sub formă umană, atât cei ai Domnului, cât şi cei decazuţi. Cu toţii au alt scop. Totuşi unii caută ceva ce nu-mai ei ştiu, încălcând regulile venite automat de la rasa lor, dar ne specificate de Cel de sus atât că, simpla greşeală de a păşi printre umanitatea neprevăzută poate aduce, poate o nenorocire, sau mai presus de toate, dovada că, lucrurile ce se spun a fi imposibile, vor devenii posibile.
Fie că eşti înger, fie că eşti vampir, sau ori ce altă creatură, trupul fiecăruia este guvernat de un suflet, fiecare pătat de câte un păcat sau regret, poate mai mare, poate mai mic, pe care ar vrea să îl şteargă în aşa fel încât să nu fi existat vreodată, fapt ce este imposibil, căci ori cât ne-am strădui, sau oricât s-ar strădui nimeni nu poate ajunge l-a stadiul de "pur" sau "perfect". Regretul vine automat odata cu trecerea timpului, cu o faptă pe care ai vrea in acest viitor să o schimbi deoarece iţi dai seama că nu ar fi trebuit să faci acel lucru, dar totul rămânând la stadiul de dorinţă. În acest viitor unde, lucruri neprevăzute se pot întâmpla la tot pasul, creaturi cu formă umană, mişună pe lângă oameni, cu sau fără scop, neputând să-ţi dai seama de adevăr, sau dacă vei muri azi, sau maine străpuns de aceste creaturi fiecare mai diferita decat alta. Printre acestea se află şi îngeri, buni si răi, totul aflându-se într-o continuă luptă al cărui sfârşit nu este cunoscut,însă nimeni nu a putut dovedi incă existenta unor astfel de creaturi. În minţile oamenilor toate aceste sunt imagini, persoane, necunoscuţi ce fac parte din imginţia umană lipsită de logică clară. Nu sunt dovezi,, dar totuşi există, işi arată faţa dar nu lasă urmă. În ast viitor necrezut, totuşi asemănat cu trecutul, totul este într-o continuă mişcare, schimbându-se pe zi ce trece, iar lucrurile ciudate işi fac aparitia pe cand te astepti mai putin.

Capitolul I >>> "Inceput"

Mă trezesc de dimineaţă cu fata in sus spre tavanul ce parea neclar în ochii mei, după o noapte guvernată de un coşmar oribil, ceea ce devenise un lucru obisnuit la mine de ceva timp încoace.Mă ridic din pat alene,mergând legănat asemeni unui zombi, îndreptându-mă catre singura fereastră din camera mea, dându-i la o parte perdelele, razele slabe ale soarelui intrând încet..Era încă prea de dimineaţă ca soarele să fie mai puternic.Ceasul meu începuse deja să sune,auziundu-se parcă în ecou in întreaga incăpere,ceea ce il facea mai enervant ca de obicei.Stau pentru un moment, privind tabloul ce mi se arăta în faţa ochilor, într-un mod ce mi se părea ciudat, dar totuşi nu stau mult sa ma gândesc la astfel de lucruri căci era deja târziu şi dacă nu mă grăbeam aveam sa întârzii. Plec imediat ce mă asigur că m-am pregătit cum trebuie şi am luat tot, fără să uit ceva. Încep a alerga spre şcoală pe lângă oamenii ce aglomerau strada, căci de cateva zile drumurile era parcă tot mai pline încă de la orele dimineţii, când elevii sunt la şcoală, fiecare cu un motiv tot mai ciudat. Fiecare personă pe care o vedeam în faţă era parcă tot mai grăbită, iar cuvintele plângăcioase işi făceau fiecare cărare pe la urechile mele, creându-mi sentimente neplăcute în fiecare moment. Soarele se vedea după acoperişul unei case, încercând şi el să îşi dezmorţească razele şi să iasă la iveală pentru a mângâia absolut tot ce atingea fără să se abată de la nimic.
Poate era din cauză că eram mereu cu gândul in altă parte, căci timpul trecea mai repede ca o pasăre în zbor.În acel timp, scurt din punctul meu de vedere, ajunsesem faţă în faţă cu aşa zisa mea scoală. Păsesc fără a mă sfii pe poarta cea mare a curţii, îndreptându-mă către intrare. Sorata se vedea că nu avea de gând să ma cruţe caci din spate o mână, a cărei căldură o puteam simţii încă de dinainte ca aceasta să mă fi atins, se "îndreaptă" spre mine, dar instinctele dobândite de-a lungul anilor, îmi spuneau clar să opresc acea mână, ceea ce şi fac şi trântesc persoana respectivă la pământ, totul întâmplânduse în mai puţin de câteva secunde.
Imi îndrept privirea către persoana pe care pot spune că o asaltasem, oarecum şi dau parcă de o săgeată ce mă loveşte direct în piept, venită de la doi ochi albastrii ai unui băiat ce părea a fi nou. Deşi mă simţeam oarecum zguduită de un sentiment ciudat, nu las ca aces lucru sa îmi încurce gândirea.
Cum speram, oreacum,să nu fi făcut impresie proastă către noul venit căci fuseserăm de mult rugaţi să încercăm să nu facem aşa ceva, măcar pentru elevii noi, acesta începuse să îmi vorbească, cuvintele sale răsunând lin şi plăcut în urechile mele:
-Scuze, nu am avut intentenţia să te iau prin surprindere, am vrut doar să te întreb unde e clasa a X -a, numarul 3B.
-Acolo ma aflu şi eu. Vino. Raspund eu scurt,începând să merg fără a mai scoate un singur cuvânt către noul venit care stătea şi se uita mirat de personalitatea de care dădusem dovadă la momantul respectiv, totuşi surprinzător acesta mă urmăreşte afişând un zâmbet, copilăros dar care în acelaşi timp oferea ceva ciudat ce mă străpungea atât de adânc, căci la un moment dat devenea insuportabil, iar eu cu greu încercam să mă abţin fără să mă dezlănţui într-un anumit fel. Ajungem, nu după mult timp în faţa clasei noastre în care se afla o linişte deplină, semn că profesorul intrase de ceva vreme.
Păşesc înăuntrul acelei încăperi fără a da semn de îngrijorare, avândul după mine pe noul venit cu acelşi zâmbet ce mă deranja. Profesorul se uită la noi ciudat pentru un moment. După ce revine la realitate vocea lui groasă se auzea precum ecoul, spărgând liniştea ce până acum dăinuia:
- Lorelei, vad că ai adus noul venit cu tine. Mă bucur. Hai i-a loc iar tu baiate vino în faţa clasei.
Totul se petrecuse după spusele profesorului cu vocea groasa: eu m-am aşezat în bancă, iar baiatul se dusese in faţa clasei. Fetele işi mutau privirile după fiecare mişcare a lui. Fiecare devenise îmbujorată iar şoapate care mai de care mai diferite işeau din gura fiecarei fete aflate în clasă, mai puţin a mea. În sufletele acelor fete înfloriseră acum dorinţe de care îţi puteai da seama chiar şi dacă nu le cunoşti.
Acele mici şoapte nu încetau să se audă, făcându-mi acei mici neuroni prezenti să fie gata să explodeze în fiecare moment. În acele momente, gândurile mele fuseseră întrerupte de vocea baiatului,părând indiferent faţă de acum un moment:
-Mă numesc simplu Kirito. Îmi puteţi spune în alt fel dacă doriţi.
-Bun sperăm să iţi placă aici. Alegeţi un loc unde ai vrea să stai.
Spunând acestea,baiatul cu ochii albaştri, arată către un loc liber lângă mine. Profesorul, nu avea nimic împotrivă de aceea îi permise să se aşeze lângă mine. În această situaţie toate fetele începuseră să se uite mirate la mine, dar parcă şi cu puţin dispreţ, fiindca baiatul alesese să se aşeze tocmai acolo.Îndreptându-mi privirea un moment spre băiat realizez că acesta îmi zâmbea copilăros la fel ca mai devreme.
Aşezat lângă mine eu continui să ma comport mai nepăsătoare.Kirito, văzând situaţia schiţează un zâmbet şiret de data aceasta. Îşi ridică mâna stângă încet, continuand să mă privească cu acelaşi zâmbet, apropiind tot mai mult acea mână până ce aceasta facuse contact direct cu parul meu prins in coc, începând să mă mângâie într-un fel ciudat, făcându-mă să mă simt ca un copil mic. La un moment dat coboara cu ea până la obraji mei mângâindui bland împrăştiindu-şi căldura în corpul meu, ceea ce facea lucrurile şi mai de ne suportat. Mă simţeam ca un copil, dar în acelaşi timp în sufletul meu dorinţa de a intra in pământ în acest moment îşi făcuse cuib în mine, căci toate acestea nu făcuseră decât să atragă privirile urâte ale colegilor şi cea mirată a profesorului.
Deşi pentru mine păreau minute totul se întâmplase în mini secunde în care nu ştiam cum să actionez, de aceea il lovesc peste mână lăsându-i o urmă vizibil roşie.
După acest mic incident, dacă îl pot nu-mi aşa, băiatul nu mai îndrăznise să facă astfel de gesturi, dar continua să ma privească, de data aceasta cu o expresie copilăroasă. Ora trecuse aşa, cum ne cum, trecuse cu putină răbdare din partea mea. Când sunetul gălăgios al clopoţelului trecuse şi pe la urechile mele, lucru pe care îl aşteptam încă de ceva vreme, am ieşit în curtea şcolii într-un loc ferit de restul elevilor, sub umbra unul pom, ale cărui crengi erau purtate pe aripile vântului. Fusese prea multă agitaţie pentru doar cateva ore şi deja nu ştiam cum aveam să mai fac faţă în continuare. Sentimentul că totul nu se va linişti mă lovi ca un glonţ în minte. Desigur această presimţire din nefericire avea să devină realitate, căci iatăl si pe băieţaşul nou venit îndreptându-se către mine cât se poate de copilăros, fericit şi îndrăzneţ. Ochii lui imi ajungeau până la inimă ceea ce nu puteam să suport să suport la el. Simteam cum de fiecare dată când îl vedeam o frică sfâşietoare îmi învăluia sufletul şi nu imi dădeam posibilitaea să ma mişc. Până să îmi dau seama Kirito era deja aşezat în faţa mea. Dintr-un simplu reflex ridic mâna dând să-l plesnesc, dar mi-o prinde. Profitând de acest lucru Kirito----

Scris de vip.666 Sam Mai 11, 2013 8:15 am

Primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ♥ Eu vreau tot capitolul asa ca scrie mai repedee !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!♥

Scris de **SasoriXIris** Sam Mai 11, 2013 9:04 am

Draga Amyzu, imi place cum ai descris inceputul dar este o problema.
Sunt mai putin de 17 randuri si nici nu poate fi considerat un fic.
Daca nu ai trecut inca pe la Help Iti sugerez sa o faci de in data si sa te consulti in legatura cu scrierea unui Fan Fic.
Fan Ficurile cu mai putine randuri de 17 randuri sunt considerate One Shot-uri.
Te rog sa ma contactezi in caz ca ai gresit locul unde doreai sa il postezi sau daca nu, in decursul a 24 de ore trebuie sa il editezi.
Mai adauga 2-3 randuri si ai terminat.