Academia de criminalistica

Academia de criminalistica





Prolog

Daca exista un lucru pe lume pentru care nu putem fi niciodata cu adevarat pregatiti, acela este cu siguranta SCHIMBAREA. Niciodata nu vom fi pe deplin pregatiti pentru a intampina asa cum se cumvine schimbarile din viata. Oricat de experimentati am fi, niciodata nu vom putea infrunta schimbarile fara a ne framanta psihicul cu detalii mai mult sau mai putin importante. Cum cel mai mare paradox este viata, trebuie sa stim ca existent noastra este paradoxala. In acelasi timp avem un scop anume, dar suntem si inutile umanitatii. Cu totiii avem un scop in viata, un scop definit de Dumnezeu! Ceea ce ne face inutile este egoismul semenilor. Ceilalti ne vor judeca mereu pentru faptele noastre, indiferent de gravitatea acestora. Totusi, trebuie sa ramanem puternici, sa tinem capul sus sis a ne infruntam dusmanii zambind.

Intrebarea este insa, cum poate un simplu sentiment sa ne schimbe viata radical? Ce putere nebanuita are un zambet cald sau o privire dragastoasa? Ce poate face dragostea? Cat de mare este puterea mintii umane? Omul are puterea de a schimba lumea? Ce vom allege in momentul decisiv?

Chiar si in cel mai intortocheat triunghi amoros tot vom gasi o parere buna si un area despre orice. La urma urmei, toate lucrurile ne fac atat bine cat sir au, iar dragostea este unul dintre ele. Sa alegi iubirea adevarata este un privilegiu, nu un sacrificiu. Dar, uneori pot exista doua iubiri adevarate. Trebuie ales cu cap! Cea mai speciala va domni in inima ta pentru eternitate, iar cealalta se va pierde printer filele timpului. E important sa alegem cu inima si mintea iubirea. Atunci cand doar una dintre ele allege alegerea va fi gresita. Dar, atunci cand vor alege impreuna, regretful nu va mai avea loc inviata noastra.

Iubire sau cariera? Locul unu sau locul doi? Lupti sau te lasi batut? Binele nu triumfa doar in basme!

~Capitotolul 1~


Misiunea

In orasul Tokyo soarele stralucea puternic, luminand si incalzind totul. Era o atmosfera placuta, linistita, absolut normala. Chiar nu parea sa se intample ceva cu adevarat revolutionar sau cat de cat interesant. Elevii si studentii incepeau al doilea semestru de scoala, liceu sau, in acest caz, facultate. Actiunea va incepe in interiorul unei case mari, o adevarata vila cu trei etaje. Vila este de o culoare crem palid, iar la intrare are o usa mare sculptata in lemn de brad. Gradina la fel de impunatoare din jurul casei este impanzita de flori marunte care abia se pregatesc sa devina mici farame de Rai. Aleea care duce catre usa de la intrare are plantati de o parte si de alta trandafiri care incep sa imboboceasca sub razele soarelui vioi. Aceasta vila desprinsa din vise apartine respectabilei familii Uchiha, una dintre familiile de renume din Tokyo, proprietarii fiind importanti oameni de afaceri. Insa ceea ce nu banuieste familia Uchiha este faptul ca astazi viata lor se va schimba radical, mai bine zis viata mezinului familiei Uchiha va lua o intorsatura ciudata.

M-am trezit fara pic de chef din somnul meu dulce si am inceput cu vesnica rutina, adica m-am dus la baie pentru a-mi face siesta, iar apoi am coborat in bucatarie pentru a lua micul dejun. Adevarul e ca nu m-as fi trezit nici in ruptul capului, dar, dat fiind faptul ca o voce angelica s-a hotarat sa-mi ureze “ Buna dimineata! “ si sa-mi reaminteasca de inceperea cursurilor la academia de criminalistica, n-am avut incotro. Si, fiinca proprietara acestei voci era insasi mama, careia nu-i puteam refuza nimic, am fost mai mult decat bucuros sa incep o noua zi zambindu-i mamei. Chiar daca incep cursurile abia la ora unsprezece, iar acum este noua si jumatate, mama ramane fidela ideologiei “ Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge!” Oare cat de departe pot ajunge trezindu-ma la sapte si jumatate?! In America? Poate putin mai aprope de Japonia. Imi dau ochii peste cap si zambesc strengareste doar pentru a scapa de propriile-mi ganduri fara de sens. Revenind la problema initiala, n-ar fi mare lucru sa intarzii la facultate. Si asta din simplul fapt ca blondina cu ochi caprui care este decana este si matusa mea, Tsunade. Da, sora mamei este decana Academiei de criminalistica din Tokyo, iar eu nu am ales criminalistica drept cariera deoarece familia mea flirteaza destul de mult cu legea, ci, din simplul fapt ca sunt extrem de pasionat de ea. Macar nu sunt singur acolo, ci acompaniat de verisoara mea la fel de pasionata de crime ca si mine si de cei mai buni prieteni ai mei. Cand ma gandesc cat de mare era grupul nostru inca din gradinita si cati am ramas acum ma intreb daca nu cumva prietenii mi-au fost rapiti de extraterestrii. Evident, nu au fost dusi pe nicio nava spatiala. Asta din cate stiu eu. Ei au ales drept cariera sa fie artisti, fotomodele, medici sau bucatari. Si nu, nici eu n-am fost rapit de extraterestrii, doar va informez, facandu-ma sa ma simt ca un copil de cinci ani care viseaza la unicorni de vata de zahar.

Stramb din nas complimentandu-mi discret inteligenta sporita si obserb ca in fata mea zace farfuria cu micul dejun. Chiar nu pot crede ca mi-am redus atat de mult simtul observatiei si atentia distributiva. Asta-mi trebuie daca am stat treaz pana la cinci dimineata sa recitesc a mia oara povestile lui Sherlock Holmes. Dar nu pot fi condamnat pentru simplul fapt ca imi admir eroul, nu? Asta mi s-ar parea pur si simplu ridicol. Totusi, mama mi-ar tranti in cap romanele politiste daca ar sti ca stau treaz nopti la rand sa le citesc si recitesc. Ea e de parere ca somnul e foarte important. Dar, tot ea e si celebra cantareata Mikoto Uchiha, senzatia mondiala a momentului. Exceptand-o pe mama, familia Uchiha are largi legaturi cu legea, tata fiind procuror si fratele meu mai mare Itachi avocat. Dar asta nu inseamna ca eu pot face pe “ bad boy” fara griji si sa-mi petrec timpul prin cluburi de noapte alaturi de domnisoare indecente. Si ceea ce pare culmea pentru un tanar de 19 ani cu parintii plecati destul de mult de acasa, eu mi-am impus asta. Sunt un tanar matur, responsabil, caruia ii vine sa pufneasca intr-un ras nebun auzindu-si gandurile.

- Sasuke! Iti repet pentru a treia oara, si daca nici acum nu ma auzi am sa-ti cant, mananca odata ca se raceste mancarea! Si nu mai injura la masa, mai ales cand sunt eu de fata! Cine te-a invatat sa vorbesti asa inca de la aparitia primelor raze de soare, tinere? imi reproseaza scumpa mea mama, care se pare ca m-a auzit.
- Asculta de matusa, Sasu, altfel iti confisca romanele politiste si chitara! m-a avertizat roscata care statea in dreapta mea.


Adoptand comportamentul unui copil mic, am scos limba la roscata si i-am spus ca nu-i problema, deoarece le pot imprumuta pe ale ei. Chiar daca ar parea ciudat in comparatie cu ceea ce am spus despre mine mai devreme, adica faptul ca vreau sa fiu criminalist, am si dreptul de a canta la chitara. Si desigur, dreptul de a scoate limba la verisoara mea, ca mai apoi, ea sa-mi reproseze ca ar trebui sa ma informez in privinta codului bunelor maniere. Nu am mai comentat nimic si mi-am turnat in pahar un lichid rosu din sticla de pe masa. I-am turnat si verisoarei mele un pahar de vin rosu ca sa alunece mancarea mai bine. Draga mea cumnatica nu a rezistat sa nu se bage in seama si sa ma avertizeze ca nu ar trebui sa beau dimineata. Uneori imi doresc ca fratele meu sa nu se fi casatorit chiar cu sora mai mare a unuia dintre fostii mei colegi de liceu. Totusi, satena arata chiar foarte bine si era si desteapta, asa ca nu aveam de ca ma plange. Fuziunea dintre familia Uchiha si familia Inuzuka a fost ocazia de a ma inrudi cu scumpul meu amic Kiba si cu dragul sau catelus Akamaru. Kiba este cel mai mare iubitor de animale din univers, si urmand profesia surorii sale a decis sa fie dresor de caini, dar s-a razgandit si a vrut sa fie politist. Sincer acum, in liceu cred ca fiecare din noi spuneam in fiecare saptamana ca vrem sa fim altceva. Revenind insa la cumnatica mea, Hanna, satena si fratele meu vor avea in curand un fiu pe care vor sa-l numeasca Obito. In cele din urma a realizat si mama ca eram pe cale de a-mi turna mie si Tayuyei al treilea pahar de vin rosu, asa ca, din moment ce tata nu parea a fi deranjat de asta, mi-a smuls din mana sticla si a spus ca e suficient pentru azi. A trebuit sa-i dau dreptate si s a nu comentez, chiar daca as mai fi vrut sa sorb putin alcool rosiatic pentru a-mi calma mintea intortocheata.

Timpul a trecut si el fara a se opri sa admire peisajul si a venit vremea sa mergem la academie. In fata casei ma asteptau ca de obicei cei mai buni prieteni – Naruto si iubita sa Hinata, alaturi de varul ei Neji – iubitul verisoarei mele. Baietii ma bat la cap de un car de ani ca-mi trebuie o iubita, dar eu o tin una si buna ca nu am intalnit inca fata potrivita. Multumindu-se si de acesta data cu acelasi raspuns, si scutindu-ma de a-mi aduce aminte de liceu unde toate fetele mi-ar fi cazut la picioare ca secerate, corectie, toate pitipoancele, pentru ca exista si fete cu cap in lume. Am urcat in porche-ul meu si am pornit catre facultate. L-am luat pe Naruto in fata, lasandul pe Neji sa se bucure de compania domnisoarelor. Dupa aproximativ 20 de minute am ajuns la academie, o cladire mare si simpla. Cum am coborat din masina am dat cu ochii de o femeie inalta, blonda si cu niste ochi la fel de verzi ca algele. Era nimeni alta decat Samui, una dintre profesoare, care ne-a anuntat ca matusa Tsunade doreste sa ne vada. Am urmat-o pe blondina catre biroul decanei si odata ajunsi la usa am ciocanit si am intrat. Matusa privea pe fereastra biroului, asa ca ne-a salutat pierduta si in cele din urma s-a intors catre noi si a scos din sertarul biroului cinci bilete de avion pe care le-a asezat pe masa.

- Voi cinci veti pleca maine la prima ora in Romania! ne-a anuntat blonda pe un ton destul de poruncitor.
- Cu ce scop?! Doar incepem cursurile, nu avem timp de excursii, am raspuns dorind ca matusa sa ne lumineze pe mine si pe prietenii mei.
- Ei bine, a lungit ea cuvintele, a avut loc o tentativa de asasinare a presedintelui Romaniei, iar autoritatile nationale au cerut sprijinul Japoniei in desfasurarea anchetei. Orochimaru a sugerat prezenta voastra acolo. Luati asta ca pe un prim caz neoficial, partea practica a pregatirii voastre de viitori criminalisti, ne-a spus aceasta.
- Si cum de i-a trecut tocmai tatei prin cap aceasta idee? Adica, nu ca nu mi-ar placea sa-l vad, dar nu se poate sa se ocupe singur de ancheta? Sau, si mai bine, sa se intoarca aici? a asaltat-o roscata pe mama sa de parca interoga un criminal in serie.
- Tayuya, te rog! Nu asa se vorbeste cu mama ta! Si, tatal tau m-a rugat sa va trimit acolo chiar nu stiu cu ce scop. Mi-a spus doar ca el nu se va putea intalni cu voi la aeroportul Henri Coanda din Bucuresti, asa ca a aranjat sa aveti drept ghid pe cineva, nu, nu stiu pe cine. Oricum, sunt sigura ca v-ar placea mai mult o excursie decat orele cu Samui, ne-a lamurit matusa.

Dupa inca cateva detalii nu prea lamuritoare legate de aventura ce urma s-o experimentez alaturi de bunii mei amici, precum faptul ca timp ca una sau doua luni le vom petrece prin Romania, suprasolicitandu-ne micile celule gri in incercarea aflarii motivului pentru care cineva vrea sa scape de presedinde, si, evident, cel sau cea care a incercat sa-l asasineze, decana ne-a anuntat ca avem ziua de azi libera pentru a ne face bagajele. Am parasite biroul blondei si am pornit inapoi catre casa. Recunosc insa ca eram al naibii de distras de la drum, gandindu-ma doar ce se va intampla in Romania. Asta, normal, pe langa faptul ca urma sa participam la o ancheta secreta. Este secreta deoarece asasinarea presedintelui nu este chiar subiect de prima pagina pentru ziare. Ganditi-va doar la “renumele” pe care il va primi respectiva tara si scandalul politic care se va risca. Oricum, n-ar fi nici pe departe la fel ca scandalul pe care-l va face mama cand va afla. Ea sustine ca plimbatul prin alte tari poate fi un lucru extreme de periculos, tocmai de asta a mers la concerte pe tot globul.

Ajuns inapoi acasa le-am explicat parintilor situatia, dar se pare ca ei erau deja informati. N-au comentat nimic, dimpotriva, au fost chiar de acord cu idea si ne-au urat succes. Mama ne-a tinut un mic discurs despre cum sta treaba cu plimbatul prin tari straine, iar apoi a binevoit sa ne permita sa ne facem bagajele pentru calatorie. Pe langa strictul necesar nu m-am abtinut sa nu iau cu mine chitara, cateva din romanele mele politiste preferate, laptop-ul si dragul meu caiet in care scriu orice idee genial imi trece prin cap atunci cand nu am cu mine laptop-ul. Talentul de scriitor il mostenesc de la mama, ea scriindu-si singura cantecele. In cele din urma am cazut prada oboselii si am adormit ascultand Hall of fame.



Dupa un somn linistit si odihnitor m-am trezit mangaiat de razele soarelui. M-am ocupat rapid de rutina matinala si am pornit catre aeroport insotit de familie. Am plecat cu zborul de 8 : 30 sperand ca nu am uitat nimic important acasa. Am decis sa ma delectez cu niste muzica, deoarece inspiratia nu voia cu niciun chip sa ocupe locul liber de langa mine. Singurele lucre care-mi treceau prin cap erau posibilele scenari pentru crima care nu fusese comisa la perfectie. Acum eram mai mult decat convins ca trebuie sa-mi folosesc intuitia criminal pentru a-mi doveni talentul in ipostaza de criminalist si de a ma cufunda in satisfactia personala.