Insetat de razbunare [ + 16 ]

Capitolul 1.

Autor:

Era o zi frumoasa de primavara. Soarele stralucea pe cerul albastru , iar nori erau asemenea vatei de zahar. Prin tot satul rasuna cantecul voios al pasarelelor care cutreierau cerul gustand delociosi nori.
La marginea satului se stabilise cel mai puternic clan, insusi clanul Uchiha. Acesta clan era format doar din oameni harnici, buni la suflet si foarte draguti. Fiecare se ajuta reciproc, fiecare era alaturi de celalalt la bine si la rau.
Intr-o vila era mare agitatie, se pare ca acea familie astepta un musafir foarte important. Toti membri familiei erau agitati, isi doreau ca totul sa fie perfect, toti cu exceptia unuia.
Intr-o camera mare, frumos amenajata, in totalitate albastra doarmea un baietel in vasta de 6 anisori. Parul sau era negru ca abanosul, pielea sa era precum spuna laptelui, pearea un mic ingeras cazut din cer. Numele sau era Sasuke, Sasuke Uchiha.
Deodata usa camerei se deschide si inauntru paseste mama acestuia, o femeie inalta, cu parul negru precum abanosul, ochii negri abisali dar plini de bunatate si blandete si pielea alba ca spuma laptelui pe nume Mikoto. Sasuke semana leit cu mama sa pe care o iubea enorm.
Femaia se apropie de patul acestuia, se aseaza si cu o voce calda, blanda si mieroasa ii spune:
- Sasuke, scumpul meu, e timpul sa te trezesti puisor.
- Mama inca cinci minute, mie foarte somn! Spuse baietasul in timp ce isi ascunsese chipul in perna moale.
In cele din urma isi scoate chipul somnoros la iveala si ii sare mamei lui in brate. Femeia il strange cu putere la pieptul ei, il iubea enorm, dupa care porneste impreuna cu micut spre baie pentru al ajuta sa isi faca siesta de dimineata.

Intre timp in Konoha, intr-o vila visinie, era liniste si pace. Proprietari domnul si doamna Haruno puteau fi zariti pe terasa, luand miculdejun si sorbind fiecare din cana de cafea. In aceasta casa, intr-o camera, invaluita intrutotul in roz dormea o fetita. Era asa de frumoasa, pielea sa precum zapada, parul roz asemenea florilor de cires, ochii verzi precum cel mai stralucitor zmarald, totul era frumos la ea, te fermeca iar numele ei era Sakura. Razele soarelui patrund in camera luminand chipul rozaliei, aceasta se trezeste deranjata de lumina si porneste in cautarea mamei sale.
In cele din urma aceasta o gasi, de cum o vazu ii sarise in brate apoi merse si il imbratisa si pe tatal ei. Cei doi erau foarte fericiti vazan-du-si rodul iubiri crescand pe zi ce trece si facan-du-se din ce in cea mai frumoasa, erau foarte mandri de ea. Acestia ii ureaza “ Buna dimineata” dupa care Sohara acesta fiind mama Sakurei merge impreuna cu fetita pentru a o ajuta sa isi faca siesta de dimineata. Dupa 20 de minute pe terasa isi face aparitia Sakura imbracata intr-o rochita galbena cu floricele roz alaturi de mama sa, se aseaza la masa si serveste miculdejun.

Sakura P.O.V
Astazi este o zi foarte frumoasa, abea astept ca mama sa ma duca in parc pentru a ma juca cu prietenul meu Sasuke. Este cel mai bun prieten pe care si l-ar putea dori cineva, il iubesc, nu doar ca pe un frate sau prieten, mai mult, il iubesc din inima. Oare si el o simti la fel? Ei bine nu stiu, momentan sunt fericita pentru ca am ocazia sa imi petrec fiecare zi alaturi de el. Dupa ce imi voi termina miculdejun ma voi indrepta cu mama spre parc. Abea astept, poate ar trbui sa mananc mai repede, cu cat mai repede cu atat mai bine, imi este foarte dor de el, nu ne-am mai vazut de 2 zile. Poate ca pare putin timp insa pentru mine pare a fi o vesnicie.
In sfarsit am terminat de mancat, cobor repede jos urmata de mama si tata, se pare ca azi amandoi ma vor insoti in parc, ce ma bucur. Ajunsa jos ma incalt singura, doar sunt fata mare cu niste papucei albi si floricele roz si pornesc spre parc alaturi de parinti mei. Ah ce mult ii iubesc.


Sasuke P.O.V

Ma aflu pe strazile Konohai alaturi de mama. Destinatia noastra este parcul, de fiecare data cand merg acolo ma intalnesc cu Sakura. La inceput a fost doar cea mai buna prietena, insa acum este mai mult de atat, simt ceva mai puternic pentru ea, si cred ca este iubirea. Ce ma bucur ca insfarsit am ocazia sa o vad. Afara este frumos, soarele straluceste, copaci sunt infloriti, peste tot sunt numai lalele si zambile. Ce frumos miros.
Deodata sunt oprit de mama care imi spune :
- Sasuke, dragule asteapta-ma aici merg sa cumpar cate ceva. Imi spune acesta afisand cel mai dulce zambet posibil incatcat cu toata iubirea ce mi-o poarta. Ii raspuns doar cu un “bine” si o vad cum se indeparteaza. Ma gandesc sa ii fac o surpriza. Ma apropii de marginea trotoarului de unde culeg 2 lalele rosii si frumoase, una pentru mama iar cealalta bine inteles pentru Sakura.
Cum sunt un baiat cuminte ma asez pe banca si o astept pe mama. Statea cam mult, ceea ce ma ingrijora, insa deodata o vad ca se apropie cu zambetul pe buze si cu plasuta de cumparaturi in mana. Ii sari mi brate si ii daruiesc laleaua spunan-du-i ca o iubesc. Era foarte fericita, iar ca rasplata imi ofera un pupic pe obraz, iar din buzunar scoate doua acadele. Ii multumesc dupa care ne indreptam spre parc. Deodata o aud pe mama:
- Sasuke, pentru cine e acea floare? Ma intreaba ea curioasa.
- E pentru o prietena, Sakura. Spun eu rosin-du-ma in obrajori Mama doar imi zambeste si imi spune ca am ajuns.
Stau la intrarea in parc si o caut pe Sakura cu privirea si bingo. Uite-o. Era in groapa cu nisip jucan-su-se singura si probabil asteptan-du-ma.
Ma indrept spre ea cu pasi marunti, vroiam sa ii fac o surpriza. Eram in spatele ei, pasesc cu atentie si o imbratisez pe la spate uram-du-i “buna dimineata”. Aceasta se intoarce spre mine bucuroasa si ma ia in brate. Ce frumos era. Dupa ce acea imbratisare plina de iubire a luat sfarsit ii inmanez floarea impreuna cu una dintre acadele.
Sakura instantaneu prinse culoare in obrajiori, mormaise un”multumesc” dupa care ma saruta, insa nu pe obraz ci pe buze. A fost cel mai frumos lucru ce mi s-a intamplat. Eram amandoi rosii ca racul nu spunem nimic, pana cand incepem amandoi sa radem si sa ne jucam.

Autor:

Cei doi copilasi se jucau linistiti fara sa stie ca cineva ii priveste, acea persoana pe Sasuke il privea cu ura iar pe Sakura cu dragoste. O vroia pe Sakura doar pentru el, insa trebuia sa faca in asa fel incat Sasuke sa dispara.
Deodata in minte i se ivi planul perfect. Stia cum sa il tina pe Sasuke departe de Sakura. Era foarte sigur ca planul va functiona, tot ce trebuia sa mai faca era sa astepta ca Sakura sa creasca.
Acesta placa in graba din parc deoarece era destul de traziu iar cei doi trebuie sa se indrepte spre casa. Omul acesta era raul pur, el era chiar …

Iti iubesc ficul draguta :D
ma bucur ca il pui aici.
Aly te pupa..

sper ca nu naruto ca ma dau cu capu de pereti=)))
:|

Tymy unde e REGULAMENTU?!!:|

Capitolul 2

Autor:

Omul acesta era raul pur, el era chiar…liderul clanului Uchiha. Un om invaluit in intuneric, dorinta de razbunare, lipsit de sentimente, cu inima de piatra.
Cu cat inainta mai mult spre casa acel zambet malefic devenea din ce in ce mai larg, pana in cele din urma ajunse a rade fara a se mai putea opri.
Intra inauntru si se aseaza pe scaunul sau din piele rosie adancindu-se in ganduri.
Intre timp cei doi copilasi erau in parc, jucandu-se linistiti, fara a sti ce ii asteapta.

Sakura P.O.V

Cea mai frumoasa zi, din pacate e pe sfarsite. Sasuke e asa dragut, am primit cea mai frumoasa floare si o acadea de capsuni preferata mea.
Simt cum devin rosie precum racul cand ma gandesc la micutul noastru pupic. Nu vreau ca aceasta zi sa se sfarseasca niciodata, insa din pacate se va intampla cat de curand.
In acest moment sunt cu Sasuke pe o bancuta, ne tinem de mana si privim cerul simt fluturasi in stomac care ma gadila, e un sentiment asa frumos, sunt un pic agitata, imi e foarte rusine. Dar oricum e asa frumos, imi doresc sa ramanem cei mai buni prieteni si sa fim ca acum si peste ani.
Deodata sirul gandurilor in este interupt de vocea parintilor mei si a mamei lui Sasuke.
Din pacate era timpul sa mergem casa. Ne indreptam amandoi in graba spre parinti nostri si pornim dar nu inainte de a ne imbratisa.
Drumul a fost destul de scurt insa in tot acest timp a dominat linistea, nimeni nu spusese nimic, era destul de enervant, insa nu am avut ce face.
Acum sunt acasa, in camera mea jucandu-ma cu papusile asteptand sa fie gata masa, mi-e asa foame.


Sasuke P.O.V

Ma aflu acasa, in camera mea jucandu-ma. In curand se va intoarce fratele meu Itachi si ne putem juca impreuna. Il iubesc , e cel mai tare frate din lume si e al meu, doar al meu.
Deodata inauntru intra tata, un barbat inalt, bine facut, parul negru spre maro, ochii negri si un fel de lini sub ochii. Itachi seamana leit cu tata, insa doar la infatisare, tata e rece, distant, am impresia ca nu ma iubeste, tot timplu e ocupat iar timpul liber si-l petrece cu Itachi, el e mandria familiei, e un geniu, insa ma bucur ca tine la mine si isi petrece timpul alaturi de mine. Sirul gandurilor imi este interupt de vocea acestuia care imi spune:

- Sasuke imbracate, liderul clanului vrea sa vorbeasca cu tine.

Vorbeste si ma priveste cu ura, cel putin asta cred, ma doare, sunt doar un copil nu merit asa ceva. Ei bine trebuie sa fiu puternic. Hmm, liderul clanului, ce vrea cu mine? Oare am facut ceva rau? Imi este putin frica. Defapt putin mai mult, imi este foarte frica, se spune ca e un om cu inima de piatra, daca va da in mine? Numai cand ma gandesc mi se face pielea de gaina. Ei bine poate sunt eu doar un baiatel dar trebuie sa par curajos. Ma imbrac frumos si pornesc alaturi de tata spre resedinta liderului.
Tot drumul nu am scos nici un cuvant, nu prea are rost sa vorbesc cu tata, m-a ranit prea mult, defapt nici macar nu stiu ce sa vorbesc cu el. De ce trebuie sa fie asa, nu putea sa arate si el ca ma iubeste, sa petrecem timp impreuna, sa mergem la pescuit sau sa facem alte lucruri impreuna, sunt o gramada pe care le puteam face, insa nu, el trebuie sa ma raneasca, sa imi sfasie inimioara. Ei bine asta e, nu am ce face momentan.
Drumul nu a fost lung iar in cele din urma am ajuns in fata unei case mari, pe usa acesteia se afla semnul clanului. Imi era teama, aveam pielea de gaina, ma indrept cu pasi marunti spre intrare.
Era intuneric bezna, vreau acasa, acolo ma simt in siguranta, deodata intru intr-o incapere frumos amenajata unde pe un fotoliu alb din piele se afla el. Madara Uchiha, liderul clanului, un barbat inalt, bine facut, cu ochii negri si parul lung. Avea freza unei vedete rock insa era foarte infricosator, la inceput se uita urat la mine cerandu-i tatalui meu sa ma astepte afara. Simt cum genunchi incep a-mi tremura, aveam lacrimi in ochii, vroiam sa plang insa ma abtin, inima imi batea cu putere, imi era foarte teama, vroiam sa o iau la fuga si sa nu ma mai opresc pana nu ajung departe insa nu ma puteam misca.
Deodata privirea lui se schimba in una blanda si calda si imi cere sa iau loc. Cred ca m-am inselat, poate nu e chiar asa rau pe cum se spune, poate e chiar un om bun. Of , vorbesc prostii, felul in care ma privit la inceput, nici nu vreau sa ma gandesc.
Ma asez iar acesta imi spune ca ar vrea sa vorbim. Dau aprobator din cap, abea asteptam sa plec acasa, il urasc pe tipul asta. Incepe a vorbi iar eu il ascult cu mare atentie raspunzandu-i la intrebari. Erau intrebari destul de seci, ma intreba ce fac in timpul liber, ce imi place sa mananc, daca ma inteleg bine cu Itachi si multe altele. Sunt sigur ca nu il interesau acestea, oare ce vroia defapt, ei bine o sa aflu .
Deodata ma intreaba cine e cel mai bun sau cea mai buna prietena a mea. Ii raspund ca Sakura iar acesta imi spune ca despre asta ar vrea sa vorbim. Deci asta era, oare ce avea cu mine si Sakura?

- Sasuke trebuie sa stai departe de Sakura, sa nu iti mai petreci timpul cu ea si daca se poate sa nu ii mai vorbesti. Trebuie sa te prefaci ca nu exista.

Cand l-am auzit am simtit cum imi dispare pamantul de sub picioare, stomacul mi se intoarse pe dos, am crezut ca o sa vars. Eram foarte furios, strangeam asa tare pumnii incat nu ii mai simteam. Tot ce reusesc sa scot pe gura este un “ de ce?” stins.
Acesta imi spune ca este pentru binele clanului, stia ca o iubesc pe Sakura si ea pe mine si nu putea permite ca in viitor cineva din afara sa faca parte din clan. Se pare uni oameni din afara incercat sa puna mana pe nu stiu ce sabie foarte periculoasa ce era pazita de clanul nostru.
Ce puteam face eram doar un copil trebuie sa il ascult, doar e liderul. Ii spun ca inteles si imi iau la revedere. De cum ies din casa izbucnesc in plans, simt ca nu mai am de ce trai, nu e corect. De ce eu? De ce mie mi se intampla toate? Lacrimile mi se preling pe chip, eram prezent doar fizic, ma gandeam la Sakura. Sunt sigur ca ma va uri cand ii voi spune ca nu mai vreau sa ne vedem. Ma doare numai cand ma gandesc, oare cum va fi atunci cand ii voi spune? Ei bine trebuie sa o fac si pe asta, pentru binele clanului meu, pentru binele parintilor mei si pentru binele Sakurei.


Madara P.O.V

Totul merge conform planului. Pustiul e asa naiv, mi-a crezut fiecare cuvant.
Acum tot ce mai trebuie sa fac e sa astept, sa astept si sa privesc cum planul meu da roade. Insa din pacate mai trebuie sa astept ca Sakura sa creasca pentru a reusi sa o fac a mea. Sunt asa nerabdator.
Totusi pentru inceput voi avea placerea de al privi pe Sasuke suferind. Ador fata ce a facut-o cand i-am spus sa stea departe de rozalie. Se vede ca ma uraste, insa sunt fericit ca ar face orice pentru clan, la fel ca fratele sau. Doi copii naivi pe care ii controlez doar prin niste minciuni.

hello :D
Un captiol superb, ce pot sa zic altceva?
Sunt foarte curioasa de ceea ce o sa urmeze :D
Astept cu nerabdare next :o
See ya! 8)

E super super super ! Abea astept nextul si nu uiata Iri e un mare fan.
Ps:ULTIMAAAAAAAAAAAAA

Capitolul 3


Sasuke P.O.V

In acest moment ma aflu acasa in camera mea. Sunt distrus, tot ce pot face e sa stau si sa plang dar deja m-am saturat. As-i vrea ca ziua de azi sa nu fi existat niciodata. Nu e corect! Nu mai suport! Nu sufar destul din cauza tatei, din cauza faptului ca fratele meu e bun la toate, din cauza faptului ca sunt invizibil? Acum trebuie sa imi uit cea mai buna prietena, persoana care m-a facut sa ma simt important, vizibil? Nu pot sa cred ca e adevarat, nu vreau sa cred .
Deodata sunt readus cu picioarele pe pamant datorita zgomotolui produs de usa. Pe ea intra fratele meu Itachi. Un baiat inalt, bine facut cu parul negru spre maro, lung si prins intr-o coada la spate, ochii negri si doua lini sub ochi precum tata. Se apropie cu pasi marunti avand privirea indreptata spre podea.
Ajuns in fata patului meu se aseaza si cu o voce stinsa ma intreaba ce am patit , de ce sunt suparat si mai important de ce plang. Ii sar in brate incepand sa-i povestesc. Ii povestesc cum a fost in parc alaturi de Sakura, cum neam jucat cuminti construind castele de nisip, cum am primit primul meu pupic, cum am stat pe banca tinandu-ne de mana privind cerul albastru. Si ii povestesc despre mica discutie ce am purtat-o cu liderul clanului.
Pentru cateva clipe o liniste deplina se asternu in incapere pana cand fu spulberata de suspinele mele in timp ce lacrimile is facusera din nou aparitia alunecand lin pe chipul meu palid.

Itachi P.O.V

Ma aflu alaturi de fratiorul meu in camera sa. Ma doare sufletul vazandu-l in ce stare se afla. E foarte palid si nu face nimic altceva decat sa planga. Nu imi vine sac red ce lider sarlatan avem. Nu merita sa fie capul familiei Uchiha dupa ce il aduse pe Sasuke in starea acesta. Cine se crede? Nu poate sa ii spune cu cine sa se joace si cu cine nu. Sakura e doar un copil la fel ca si Sasuke, sunt prieteni buni, o cunosc pe Sakura, ea nu l-ar trada niciodata pe Sasuke. Ceva e putred la mijloc si trebuie sa aflu ce.
Acum trebuie doar s ail inveselesc pe Sasuke. Trebuie cumva s ail scot din starea asta. Daca l-ar vedea mama cred ca ar lesina. A fost un soc si pentru mine s ail gasesc asa.
Chiar ma intrebam de ce astazi nu m-a asteptat in hol si de cum am intrat in casa nu mi-a sarit in brate. Eram sigur ca e ceva grav insa nu mi-am imaginat niciodata ca e chiar asa de rau.
Ma simt foarte rau vazandu-l asa. Parca eu as-i fi in locul lui, defapt daca as-i fi fost eu totul era in regula atat timp cat el era bine. Imi doresc sa iau eu toata suferinte prin care trece, sa ii iau eu toate necazurile iar el sa fie bine. Din pacate nu pot face asta asa ca c ear fi s ail inveselesc putin. Il iau din nou in brate soptindu-i :

- Sasuke, ce ar fi sa mergem afara sis a ne jucam, promit ca eu voi merge cu tine in parc sa te intalnesti cu Sakura, dar doar cu o conditie. Iar acea conditie este sa nu mai plangi si sa fi fericit da?
De cum ma aude ma strange cu putere spunadu-mi ca sunt cel mai bun frate din lume. Habar nu are ca el e acela, si doar pentru ca a aparut in viata mea.
Ne luam repede o geaca pe noi si pornim spre padure pentru a ne juca. Ce ma bucur ca am ocazia sa imi vad fratiorul zambind dupa acea intamplare nefericita. Odata ajunsi in padute horatam sa ne jucam de-a vatea-scunselea, jocul lui Sasuke preferat. Se ascunde foarte bine, imi e destul de greu sa il gasesc insa nu conteaza, ne distram si asta e cel mai important.
Se facuse seara, soarele se pierde luandu-i locul mareata Luna. Ma indrept cu Sasuke spre casa, obositi si gandindu-ne la ziua ce urmeaza. I-am promis ca maine voi merge cu el in parc pentru a se juca cu Sakura. Odata ajunsi il dus pe Sasuke in camera sa care se pare ca a adormit deja la mine in spate apoi pornesc si eu spre camera mea cazand prada viselor.

Sakura P.O.V

Sunt trezita de glasul dulce al mamei. O noua zi un nou inceput, insa simt ca ceva rau se va intampla azi. Pornesc alaturi de acesta spre baie pentru a-mi face siesta de dimineata dupa care vom servi miculdejun in gradina. Afara este soare, insa pe cer s-au adunat mai multi nori decat ieri. Sper ca nu va ploua.
Suna la masa alaturi de parintii mei, insa ma gandesc in continuare la Sasuke. Sunt asa bucuroasa ca azi il voi vedea iar. Cand ma gandesc la ce s-a intamplat ieri simt cum obraji incep sa arda iar fluturasii zboara la mine in stomac. E asa placut, cel mai frumos sentiment. Simt ca plutesc, nu ma pot opri din zambit.
Dupa ce am terminat miculdejun pornesc in graba alaturi de mama in parc. Sunt nerabdatoare, vreau sa il vad pe Sasuke acum.
Odata ajunsa acolo il caut cu privirea dar nimic. Deodata observ doi copii jucandu-se in nisip. Erau Sasuke si fratele sau, ce mi-as dori si eu un fratior sau o surioara insa din pacate nu se poate. Mama a spus ca s-a suparat barza pe ea si nu va mai veni niciodata la ea. Imi pare asa rau, cand ma gandesc ce frumos ar fi sa am o surioara sau un fratior cu care sa ma joc inima in zburda de fericire, dar cand ma trezesc la realitate totul se transforma in ceva trist.
Alerg spre groapa cu nisi psi il imbratisez pe Sasuke, acesta facand la fel. Itachi ma salute dupa care se aseaza pe banca privindu-ne. Ne jucam foarte frumos, insa ceva nu era in regula cu Sasuke. Ceva era diferit la el, nu mai e Sasuke pe care il stiu, ceva sau cineva l-a suparat. In mod normal imi spunea, noi ne spunem totul. Ma doare, oare de ce nu imi spune? Ori este prea grav ori nu are importanta. Imi doresc mult sa imi spune sis a incerc sa il ajut insa mai bine nu aduc vorba de asta, nu vreau sa il supar aremotivele lui sa nu imi fi spus.

Madara P.O.V

Se pare ca Sasuke nu m-a ascultat. Ei bine il voi invata eu minte, o sa mi-o plateasca cu vars si indesat. Nimeni nu se pune cu mine si scapa nevatamat. Si stiu exact ce trebuie sa fac. Voi avea sansa de a ma razbuna sip e Itachi si pe Sasuke. Cat de minunata poate fi viata.
Ma indrept in graba spre clan pentru a nu fi vazut si imi pun in aplicare partea a doua a planului.


Sasuke P.O.V

Itachi e cel mai bun frate din lume, datorita lui am sansa de a o vedea pe Sakura din nou. Sper ca Madara sa nu afle.
In momentul acesta ne dam pe leagane. Totul e frumos, sunt foarte fericit, alaturi de Sakura nimic nu poate merge prost, nu ma pot opri din zambit, de fiecare data cand o privesc ceva acolo inauntrul meu se zbate sa iasa.
Deodata suntem intrerupti de unchiul meu. Acesta era speriat, avea lacrimi in ochii, deabea ce putea vorbi insa ne anunta ca trebuie sa ne intoarcem acasa urgent. Ceva s-a intamplat. Il rog pe unchiul meu sa imi spune ce este. Cand am auzit am simtit ca mi-a picat cerul in cap si ca pamantul mi-a disparut de sub picioare. Parinti mei au fost gasiti decedati in casa intr-o balta de sange. Asta e mana lui Madara sunt sigur. A aflat cumva ca ma vad in continuare cu Sakura. Asa ceva nu se poate, nu mai suport simt ca o iau razna, inebunesc. Va trebui sa nu ma mai vad cu Sakura, o iubesc enorm insa e pentru binele ei.
Ma intorc la Sakura o imbratisez spunandu-i:

- Sakura, nu ne mai putem vedea, vom pastra legatura insa nu ne mai putem vedea, imi pare rau te iubesc.

Ii spun acele ultime cuvinte cu lacrimi in ochii dupa care poenesc in graba spre casa. Odata ajuns acolo vad trupurile neinsufletile ale parintilor mei. Nu ma mai pot tine pe picioare, imi pierd echilibrul si cad, ochii imi sunt inundati de lacrimi, ma doare nu pot sa fac nimic, este doar vina mea, nu mai pot inebunesc, o iau razna, Simt un gol in sufletul meu care incetul cu incetul inghite tot. Deodata totul in fata ochilor mei se face negru si iar corpul meu face contactul cu podeaua rece.
Ma trezesc in camera mea langa mine aflandu-se Itachi. Acesta de cum ma vede ca m-am trezit ma imbratiseaza spunandu-mi ca maine va avea loc cel mai dureros moment, inmormantarea. Dau aprobator din cap dupa care il strang puternic pe brate pe fratele meu. Ce ma fac, sunt doar un copil, am pierdut tot. De ce eu? De ce noi? Ma bucur ca il am pe Itachi alaturi, daca l-as pierde si pe el as-i lua-o razna de tot, nu stiu ce m-as face.

Capitolul 4

Sakura P.O.V

Sunt total confuza, pierduta. O sageata mi-a strapuns inima. Imi e rau, nu pot manca, nu pot dormi, nu am chef de nimic, am uitat sa zambesc. Nu pot sa cred ceea ce mi-a spus Sasuke. Nu vreau sa cred. Oare ce sa intamplat? Ce legatura are cu mine? Oare se va muta? Nu, nu cred. Ma doare capul, sunt o gramada de intrebari fara raspuns. Sunt distrusa, stomacul imi e intors pe dos, ma doare. Lacrimile nu se mai sfarsesc, continua sa alunece lin, odata ce una a inceput sa alunece nu se mai poate intoarce, aluneca si aluneca pana cand dintr-o data se izbeste de podeaua rece si piere. Ce multi imi doresc sa nu fi fost om, e prea dureros.
De acum in colo trebuie sa il uit pe Sasuke. Viata va devein mult mai gri fara el insa trebuie traita, cu bune cu rele merita traita. Trebuie sa traiesc si sa sper ca intr-o zi totul va fi bine, eu cu Sasuke ne vom revedea si o vom putea lua de la capat, iar daca nu ei bine macar sper ca vom putea ramane prieteni. Macar am ramas cu amintirile.
Stau si privesc cerul instelat ceva timp dupa care merg la culcare. Maine e o noua zi.

Sasuke P.O.V

E dimineata. Sunt obosit si nu ma simt bine. Toata noaptea am plans, ma ustura ochii insa nu stiu ce altceva sa fac, defapt nu am ce altceva sa fac. Am ramas singur. Am pierdut cele mai importante persoane, am piersut-o pe cea care mi-a dat viata, care a avut grija de mine, care ma sfatuia si imi era alaturi intotdeauna, careia ii spuneam tot ce am pe suflet.
De ce trebuie sa fac parte dintr-un asemenea clan? De ce a trebuit sa ma nasc cu numele de Uchiha? Urasc numele asta, urasc tot ce tine de clanul asta.
Pana la urma ma ridic din pat si pornesc spre baie. Ma opresc in fata ghiuvetei unde dau drumul la apa si privesc in gol. Pur si simplu totul in jurul meu e alb si negru. Orice pata de culoare a disparut.
Am ajuns sa gust o felie din tortul suferintei si al durerii, nu are nici un gust, parca asi manca pamant, defapt sincer sa fiu asi prefera sa mananc pamant decat sa ii vad pe mama si tata cum sunt inghititi de acesta.
Pana la urma opresc apa si imi dau cu ea pe ochii, era rece ca gheata insa mie nu imi pasa, nu mai imi pasa de nimic. Aseara l-am vazut pe fratele meu plangand cu lacrimi amare si tragand cu lacomie dintr-o tigara. Mi sa rupt inima, e prima data cand l-am vazut asa. Insa sunt foarte sigur ca de acum in colo il voi vedea foarte des.
Sirul gandurilor imi este interrupt de vocea fratelui meu care imi spune sa ma imbrac sis a cobor joss a mananc. Nu imi e foame insa trebuie sa mananc ceva. Mi-am promis ca intr-o zi voi pleca departe de aici si o voi lua pe Sakura cu mine. Insa nu inainte de al ucide pe Madara. Stiu bine ca el e de vina si ma voi razbuna, il voi plati cu aceeasi moneda.
Odata ajuns jos il gasesc pe fratele meu asezat pe scaun in capul mesei avand in fata o cana de cafea. Ii urez buna dimineata si ma asez incepand sa mananc omleta pregatita de acesta.
Era o liniste deplina, nimeni nu spunea nimic. Amandoi priveam in gol, eram prezenti doar fizic. Era ciudat, pana acum doua zile in casa aceasta era tot timpul zgomot, se auzeau in continu rasete si fiecare era cu zambetul pe buze, insa sunt sigur ca deacum incolo nu va mai fi asa.
Dupa ceva timp ne ridicam de la masa si pornim fiecare spre camera sa pentru a se pregati de inmormantare. Afara soarele era ascuns printre nori negrii si cenusii. Se potrivea de minune lumii mele incolore.
Pasesc alaturi de fratele meu spre cimitir, mergeam incet iar privirea imi era atintita in pamant, strangeam cu putere mana fratelui meu si ma rugam ca acesta sa nu fie nimic mai mult decat un cosmar. Prea frumos sa fie adevarat, din pacate e real, totul e real iar eu trebuie sa infrunt cruda realitate. Odata ce pasim pe portile cimitirului toate privirile sunt atintite spre noi, fiecare persoana de acolo ne privea cu parare de rau, numai una ne privea cu ura si sunt sigur ca era foarte bucuros de ceea ce vede, insusi marele nemernic Madara. Era un loc infricosator, peste tot unde te uitai vedeai numai pietre inalte de diferite culori, unele albe, unele gri sau chiar negre. Fiecare membru al clanului era imbracat complet in negru si adunati toti intr-un loc. Numai cand ii vad sic and ma gandesc ce urmeaza mi se face pielea de gaina.
Ne asezam la locurile noastre si asteptam, asteptam sa se termine odata pentru a putea sa ne intoarcem acasa si sa suferim in tacere.
Deodata fiecare se da la o parte pentru a face loc celor doua sicrie, daca nu as-i sti ce se afla in el ear fi cu totul si cu totul o alta poveste. Poate daca ar fi fost altcineva acolo mi s-ar parea ca sunt chiar frumoase insa nu si acum, le urasc, nu vreau sa le vad.
Lacrimile sunt tot mai multe, am un nod in gat si ma simt rau. Toti ma privesc, ah urasc asta, nu imi place, sa se uita la altceva insa nu la mine. Totusi trebuie sa ma obisnuiesc, de acum in colo sunt sigur ca toti ma vor privi ciudat si diferit, si asta doar pentru ca mi-am pierdut parinti. Sunt sigur ca voi avea aceeasi soarta ca Naruto, un baiat din sat, blond cu ochii de un albastru foarte rar, el e singur de cand se stie, toata lumea din sat il priveste cu ura, cu frica si il gonesc.
Privesc cum trupurile celor doi coboara si ajung in cele din urma a fi inghitite de pamantul greu si murdar. Plang fara oprire, nu stiu ce altceva sa fac, genunchii mi se inmoaie, imi pierd echilibrul si cad in genunchi incepand a tipa cat ma tinea gura:

- MAMAAA!!

Dupa care totul negru cad si ma lovesc de cimentul rece picaturi de ploaie izbindu-se de trupul meu firav.
Si cerul plange pentru necazul nostrum. Nu pot deschide ochii ins ail aud de Itachi cum ma striga, simt cum sunt luat in brate si apoi adorm.